Începe Postul Paștelui sau Postul Mare, care durează 40 de zile

Postul Paștelui este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante din an şi de aceea se mai numeşte şi Postul Mare.

Postul începe luni 27 februarie şi durează 40 de zile, până în 15 aprilie. În acest an, Paștele va fi sărbătorit de ortodocși în 16 aprilie.

Dezlegare la pește va fi în 25 martie, de Buna Vestire, și în 9 aprilie, de Florii.

Postul Paştelui este numit şi postul aspru pentru că acele persoane care nu au probleme de sănătate şi îl pot ţine trebuie să mănânce mai puţin, să acorde mai mult timp rugăciunii, să evite certurile, discuţiile contradictorii şi bârfele.

În prima săptămână din post, de luni până joi, în fiecare seară au loc slujbe speciale cunoscute sub numele de Canonul cel Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Acest canon, care are 250 de strofe, este citit integral în cea de-a cincea miercuri din post.

În perioada Postului Mare, până în Sâmbăta lui Lazăr, vor fi oficiate slujbe de pomenire a morţilor.

Motivul principal al postirii era pregătirea catehumenilor care urmau să fie botezati de Paşti şi să intre în biserică. În timp, Postul Paştelui a devenit o perioadă de pregătire spirituală pentru ca toţi creştinii să sărbătorească Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Conform tradiţiei actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se posteşte astfel: în primele două zile – luni şi marţi din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; în primele trei zile – luni, marţi şi miercuri – şi ultimele două zile – vineri şi sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel; miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârşirea Liturghiei Darurilor înainte sfinţite, când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn; în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin.

Postul mare datează dinainte de începerea activităţii mesianice a Mântuitorului. În primele secole se obişnuia să se postească doar în Vinerea Patimilor sau câteva zile înainte.

La sfârşitul secolului al III-lea, postul mare a fost împărţit în două: postul prepascal, cunoscut sub numele postul „păresimi“ – cuvânt care desemna cele patruzeci de zile ale postului, „quadragesima“ însemnând „patruzeci“ în limba latină -, care ţinea până în Duminica Floriilor şi postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, începand cu Duminica Floriilor şi încheindu-se cu Duminica Învierii Domnului.

În urma Sinodului I ecumenic de la Niceea, din anul 325, în Biserica de Răsărit s-a stabilit ca durata postului să fie de şapte săptămâni, durată care a rămas valabilă până în zilele noastre.

În calendarul bizantin, postul mare începe în lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din Rai, iar în cel latin, cu Miercurea Cenuşii.

Postul înseamnă alimente fără carne, brânză, lapte, ouă şi peşte. Vin şi ulei se consumă câte puţin, sâmbăta şi duminica.

În Postul Mare, în zilele de peste săptămână (de luni până vineri), Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăşanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Dacă „postul ascetic” reprezintă abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substanţială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului, „postul total” sau ajunarea este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi aşteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie.

În perioada postului, muzica din biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare, slujbele sunt mai lungi şi mai dese, veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmântată biserica sunt de culoare închisă.

Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi. În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile, cele patruzeci de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături. Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.

Pentru a trezi sufletele credincioşilor şi a le îndemna la căinţă şi smerenie, Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea şi 52 Trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se oficieze Sfânta Liturghie decât sâmbăta, duminica şi de sărbătoarea Buneivestiri, iar în celelalte zile ale săptămânii să se săvârşească numai Liturghia Darurilor înainte sfinţite, care e mai potrivită pentru acest timp. Totodată, pentru a păstra caracterul sobru al Păresimilor, Biserica a oprit prăznuirea sărbătorilor martirilor în zilele de rând ale Păresimilor, pomenirile acestora urmând a se face numai în sâmbetele şi duminicile din acest timp. Sunt oprite, de asemenea, nunţile şi serbarea zilelor onomastice în Păresimi, fiindcă acestea se fac de obicei cu petreceri şi veselie, care nu sunt potrivite atmosferei de smerenie, de sobrietate şi pocăinţă, specifică perioadelor de post.

La credincioșii catolici, Postul Mare se ține de pe 22 februarie până pe 8 aprilie, în 9 aprilie fiind sărbătoarea Paștelui.