Temperaturile extrem de ridicate din această vară, care au ajuns până la 40 de grade Celsius şi în zona noastră, le dau de gândit fermierilor din judeţ. E mai mult decât limpede că nu se mai poate face agricultură performantă stând la mila cerului, ci trebuie găsite soluţii şi pentru perioadele secetoase.
Ioan Simionca din Monor, care a lucrat timp de 12 ani în Spania, la solarii, iar acum are propria sa fermă de legume, a decis că a venit momentul să foreze la mare adâncime ca să dea de apă şi să construiască depozite în care să poată stoca permanent între 20 şi 30 de metri cubi de apă cu care să ude plantele.
„Căldura aceasta afectează foarte tare culturile din câmp pentru că diferenţa de temperatură între noapte şi zi e imensă, iar stresul termic de la amiază e insuportabil. Şi e lipsă de apă. De o săptămână nu mai avem apă la reţea în Monor, apa de la munte nu mai curge. Chiar spunea domnul primar că izvorul pe care îl avem captat de acolo nu mai are apă. Să sperăm că o să înceapă de plouă. O să încercăm să aducem apă cu vidanje. Ideal ar fi să putem asigura măcar minimul de apă în sol”, a spus Ioan Simionca.
Fermierul spune că, în România nu a mai trăit o vară atât de fierbinte, dar în Spania, acolo unde a lucrat mulţi ani, era şi mai cald, aşa că el crede că trebuie implementat modelul de lucru al spaniolilor.
„Acolo sunt puţuri la 400 de metri adâncime care nu seacă niciodată, indiferent cât de cald e afară. Se lucra la câte un puţ de felul acesta câte două luni, săppându-se în stâncă. Cred că şi noi trebuie să începem să ne gândim să facem puţuri de mare adâncime. Noi nu trebuie să forăm 400 de metri. De la 50 de metri avem apă, mai ales în zonele unde pânza freatică e la 2 metri. De la mare adâncime apa se scoate cu pompe speciale. Chiar discutam cu soţia mea că trebuie să facem ceva, nu mai putem sta la mâna destinului. Trebuie să facem puţuri, depozite de apă, cel puţin de 20-30 de metri cubi pe care să le umplem periodic. Altfel, riscăm să nu avem nimic. Noi muncim de 5 luni. Suntem acum în august, iar dacă nu avem apă, tot ce am muncim se duce”, a spus Ioan Simionca.
Singura teamă a fermierului e ca nu cumva, în zona Monorului, la mare adâncime să dea de apă sărată.
„Faci o investiţie, dar nu există nimeni care să îţi garanteze că apa e bună. Unii spun că, la noi, la Monor, e apă sărată. O să încercăm să facem puţuri la suprafaţă, până în 10 metri şi să facem mai multe în aşa fel încât să fie debit mai mic, dar tot timpul, iar atunci ne trebuie depozit de apă. Nu poţi băga o pompă într-un puţ că nu are de unde scoată apă”, a spus Ioan Simionca.
De aceeaşi părere este şi Florentin Bodiu de la Dumitra. Deocamdată, el nu are probleme cu apă: „Eu am apă din abundenţă, mulţumesc lui Dumnezeu. Reuşesc să ud zilnic, dar în această perioadă trebuie să dau plantelor o cantitate dublă de apă fiindcă multă se evaporă. În timp sigur va trebui să facem puţuri. Important e să vedem cum ne înţelegem cu Apele Române. Dacă ne mai pune şi statul o taxă, nu ştiu dacă vom mai putea vinde roşiile cu 2,5 lei kilogramul. Direcţia Agricolă ne-a înştiinţat că, de acum, va trebui să plătim ceva taxă la Apele Române. Orideunde foloseşti apa, că e lac, e râu, e puţ. Sunt conştient că trebuie să plăteşti ceea ce foloseşti, dar să vedem până unde se ajunge cu taxa”.
Pe de altă parte însă, datorită căldurii, legumele sunt mult mai gustoase. „Stresul întotdeauna creează gust şi dulceaţă. O roşie coaptă în condiţii de stres va fi mai gustoasă decât una coaptă în condiţii normale. Problema e că se coc forţat, nu îşi fac ciclul normal. O roşie ar trebui să se coacă între 45 şi 60 de zile, iara cum ajunge la coacere de la momentul polenizării la 30 de zile”, a spus Ioan Simionca.
Adaugă comentariu