În cadrul seriei de întâlniri desfăşurate sub sloganul „Cetitor, deparazitează-ţi creierul!” vor avea loc lansări de carte, concerte, dezbateri precum şi o serie de lecturi publice de la care nu vor lipsi cei mai importanţi scriitori români contemporani.
„Întâlnirile de luni” îşi propun să promoveze lectura în rândul tinerilor, să îi atragă spre literatură şi biblioteci, demonstrând totodată că literatura este un fenomen viu.
La a patrusprezecea ediţie – care va avea loc luni, 29 august, ora 19, la Galeriile Arcade 24 ale Uniunii Artiştilor Plastici – Biblioteca Judeţeană vă invită la o întâlnire cu scriitorii Virgil Raţiu şi Nicolae Avram şi cele mai noi apariţii editoriale ale acestora: Cărţile cu Alfonz (2011) şi Federeii (2010).
Lecturile publice ale celor doi autori desfăşurate în cadrul „Întâlnirilor de luni“ vor prilejui auditoriului cunoaşterea unor texte recente inedite.
Cetitor, deparazitează-ţi creierul! Literatura e vie!
Virgil Raţiu s-a născut în 1951 la Sânmartinul de Câmpie , jud. Mureş. Prozator, Poet şi publicist. Semnează şi sub pseudonimul literar Septimiu Nicuşan. A absolvit în 1970 Liceul teoretic din Bistriţa.
Din 1971 este membru al cenaclului literar “George Coşbuc” din Bistriţa. Face parte din grupul de iniţiativă al cenaclului literar “Abecedar” (Bistriţa, 1980). Este unul dintre iniţiatorii Zilelor “Liviu Rebreanu” (trei ediţii, incluzând concursuri de proză scurtă – 1982, 1983, 1984) şi al Saloanelor literare “Liviu Rebreanu” (Bistriţa, 1985-1988), manifestare interzisă de autorităţile comuniste în 1989 şi reluată după 1990.
Debutează publicistic în martie 1973 cu poeme, în ziarul bistriţean “Ecoul”.
Debutul editorial are loc în 1975 cu volumul de versuri Atunci când te reîntorci acasă (Ed. Litera, Bucureşti). Colaborează cu versuri, proză, articole de informaţie şi de opinie la revistele: “Vatra”, “Tribuna”, “Familia”, “Steaua”, “Convorbiri literare”, “Luceafărul”, “Interval”, “Contrapunct”, “Euphorion”, “Timpul”, “Minerva”, “Cadran” ş.a., la ziare centrale: “România liberă”, “Ziua” şi locale: “Ecoul”, “Răsunetul” şi “Mesagerul”. A fost corespondent local al postului de radio Europa Liberă.
După debut, publică romanul Cărţile cu Alfonz (Ed. Dacia, 1988); volumul de versuri pentru copii Carte de bucate necolorate – desene de Răzvan Tenie-Brădean (Ed. Clusium, 1996); Cartea cu Alfonzel conectat la Internel (Ed. Emia, Deva, 1999), ediţie bilingvă, română-engleză; Carte de rugăciuniţe, desene de Marcel Lupşe (Ed. Emia, Deva, 2000); volumul de eseuri Cartea cu politice (Ed. Aletheia, 2001). În 2011, Editura Paralela 45 îi reeditează Cărţile cu Alfonz.
Este director al Editurii Aletheia din Bistriţa şi director de distribuţie carte la S.C. Aletheia S.A. din Bistriţa, redactor al Mesagerului literar-artistic , secretar de redacţie la revista trimestrială de literatură şi artă “Mişcarea literară” care apare la Bistriţa. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990).
A îngrijit ediţii: Deliu Iulian Bălan, Frate de cruce sau K-1942 (memorii din detenţie, postdetenţie, documente, poeme), Ed. Aletheia, Bistriţa, 2002; Virgil Săcărea, Somnoroiu şi Somnoroaia (novelă, proză pentru copii), Ed. Aletheia, Bistriţa, 2002; Constantin Brâncuşi, 206 dodii (aforisme, maxime, cugetări, vorbe), Ed. Aletheia, Bistriţa, 2002.
A obtinut marele premiu pentru proză scurtă în cadrul “Zilelor Liviu Rebreanu”, ediţia a II-a, Bistriţa, 1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca, pentru Carte de rugăciuniţe, 2001; pentru aceeaşi carte Premiul Colocviilor “George Coşbuc”, Bistriţa, 2001; Premiul pentru cartea 206 dodii de Constantin Brâncuşi în cadrul Saloanelor “Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2002.
„Din viaţa personajelor în care se regăseşte orice, ca într-un talcioc, lipseşte un singur lucru: umorul. Drept urmare, fiecare gest devine de o gravitate ridicolă. Virgil Raţiu a înţeles că nimic nu este mai comic decât un om fără umor. În proza sa se desfăşoară o comedie a gravităţii.”(Alex. Ştefănescu, “Urzica”, 15 apr. 1989)
„E un roman modular, în descendenţa directă a simionescianului Dicţionar onomastic. Fără ordonarea alfabetică de acolo, Virgil Raţiu lucrează şi el cu o structură laxă, nonliniară, cu accent esenţial asupra numelor personajelor, nu doar asupra titularului, şi cu o dominantă satirică.“ (Ion Bogdan Lefter, „Prefaţă“ la Cărţile cu Alfonz, ed. II, Paralela 45, 2011).
Nicolae Avram s-a nascut pe 21 decembrie 1966 în oraşul Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud. Licenţiat în drept. Debut: revista Steaua, 1982
A publicat volumele: Cântece de sinucigaş (cartea I), Editura Mesagerul, Bistrita, 2000, Litanii pentru diavol, Editura Ideea Europeana, Bucureşti, 2006, Cântece de sinucigaş (Cartea a doua), Editura Vinea, Bucureşti, 2008. Ediţii îngrijite: Iată cina. Iată taina de Aurel Oprişor, apărută la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007. Cel mai recent volum al său: Federii, Casa de editură Max Blecher, 2010.
Prezent în volumul Atelierele poeziei, de Mircea A. Diaconu, Editura Ideea Europeană, 2005 şi în volumul Pretexte – Antologie/ Dicţionar de scriitori din Bistriţa-Năsăud.
Premii: Marele premiu „Nicolae Labiş”, 1997; Marele premiu „Dimitrie Bolintineanu”, 1997; Marele premiu „Astra”, Braşov, 1985; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, la Concursul naţional de poezie „George Coşbuc”, Bistriţa, 2000, preşedintele juriului Cezar Ivănescu; Premiul literar „Radu Săplăcan” pentru „Cântece de sinucigaş, 2008.
„Cu dezgust, umilinţă, patimă dar mai ales cinism, Nicolae Avram deconspiră nostalgii şi orori, autoflagelându-se cu aceeaşi furie şi meticulozitate cu care construieşte imagini de mare forţă. Pe cât de multă existenţă, pe atât de multă experienţă poetică implicată în poezia sa, încât nu ştii ce să preţuieşti mai întâi. Oricum, a preţui sună puţin cam nepotrivit şi oarecum vinovat în acest context, căci ar trebui fie să te înfiori şi să te cutremuri, fie să negi tu existenţa, într-un gest de aceeaşi intensitate. Forţa acestei poezii stă în adevărul trăirii şi în concentrarea imaginilor.” (Mircea A. Diaconu)
„Bizar e că rememorarea anilor de cumplită ucenicie din orfelinat e tincturată de o irepresibilă (şi în bună măsură masochistă) nostalgie – din când în când, mici epifanii fac ca fiinţele şi obiectele acelei vârste a răului să capete, sub strălucirea blândă a memoriei, irizaţii stranii şi chiar să devină luminoase…/…/ Pentru Nicolae Avram, lumea aceea era diavolul, şi o iubeşte. Iar cartea de faţă, fireşte, e icoana acelei lumi.“ (Radu Vancu)
Adaugă comentariu