„Pădurea Codrişor este una de protecţie a acestui versant care a fost afectat de alunecări în urmă cu foarte mult timp. Dacă s-ar defrişa pădurea aceasta – roca dedesubt fiind friabilă, argilă, marnă, nisipuri – ar fi spălată de ploi în câteva săptămâni, ar apărea un peisaj de bad land, adică pământuri rele, şi de fapt tot Dealul Codrişor ar putea dispărea. Să nu mai vorbim de lucrările care vor avea loc şi care vor contribui la degradarea versantului. În plus şi structura de rezistenţă a caselor va fi afectată. Dacă pe aici vor trece maşini grele, se vor iniţia şi alte alunecări de teren fiindcă zona e supervulnerabilă la alunecări de teren. Tot versanul acesta este unul de alunecare. Trebuia să se facă studii geotehnice. Eu cred că le-au făcut. Eu cred că s-au făcut. Imposibil să pleci într-o lucrare de asemenea anvergură fără studii de impact, dar ei probabil că nu ţin cont de asta. Au alte planuri, alte strategii, se gândesc că vor consolida versantul şi asta înseamnă şi mai mult să îl disloci ca să poţi amenaja şi mai multe structuri de rezistenţă, stâlpi, piloni, ziduri şi aşa mai departe, să injectezi beton. În orice caz, problema nu e simplă. Un asemenea proiect se întinde de o parte şi de lta a acelei şosele care va avea 6 metri încă 20 de metri. Acei 20 de metri muşcă din deal. În plus, şoseaua aceea nu rezolvă problema traficului. Cum va fi? Ştrandul Codrişor de o parte şi şoseaua de cealaltă parte? Nici nu ştiu dacă va mai rămâne ştrand aici”, a declarat Ioan Bâca.
Gustav Iutcan, un bărbat care locuieşte pe strada Ioan Vidu din 1934 ne-a relatat: „M-am născut pe strada Lemnelor. Am foarte multe 
amintiri legate de această pădure. Încă de când eram mic, viaţa noastră adevărată a fost în Pădurea Codrişor. În timpul războiului, nu aveam lemne cu ce să facem mâncare. Eram mulţi care ne duceam după lemne în această pădure şi adunam uscăturile de pe jos fiindcă era interzis să tai lemne. În pădure erau trei poiene. Ne jucam în pădure, făceam sport, igienizam, iar părinţii ne lăsau să mergem la vale care era foarte curată – înotam, pescuiam, de toate – şi când am mai crescut, ne duceam la cascadă cinci kilometri în sus. Nu sunt de acord să fie tăiată pădurea. Cum să fiu de acord când această pădure a fost viaţa mea? Dimineaţa la 6 mă trezesc şi deschid ferestrele să aud păsărelele, seara ascult broaştele”, a spus el.
Până acum, sute de persoane au participat la drumeţii de week-end în Pădurea Codrişor în dorinţa lor de a demonstra autorităţilor că nu sunt de acord cu traseul centurii de sud care ar presupune defrişarea unei părţi din această pădure. Participanţii la drumeţii sunt pe cale să constituie Asociaţia Bistriţa Civică, un ONG cu care să acţioneze pe toate planurile pentru stoparea demersului municipalităţii.
Cristiana Sabău
Bla bla bla ……vorbe. sau palavre
Cu mai multa gandire si mai putina inversunare, din partea primarului, orasul Bistrita poate avea atat centura ocolitoare prin nord cat si o artera de circulatie de tip splai pe malul stang al raului, care sa faca legatura intre zonele de agrement din oras, de la Unirea la Viisoara, ambele obiective urmand a fi realizate cu fonduri europene din programe operative sectoriale (POS) diferite. In acest sens exista un proiect mai vechi pentru portiunea dintre podul Jelnii si podul Budacului de amenajare a malurilor râului Bistrita pe la poalele padurii Codrisor (vezi pe internet : P.U.Z. Bistrita ‘ Dealul Codrisor’ (Codrisor Hill). In acelasi mod ar putea fi intocmite proiecte pentru alte portiuni ale râului, fiecare cu particularitatile sale. Functia de baza pentru calea rutiera splai trebuie sa ramana legatura intre principalele locuri de agrement, avand in vedere ca râul trece pe langa parcul municipal, parcul tineretului si lacul MHC. In acelasi timp, odata cu amenajarea malurilor râului, chiar si pe malul drept al apei ar putea sa rezulte o artera de circulatie continua de tip splai care sa includa cel putin o pista de biciclete si care sa lege zonele de agrement de la Unirea la Viisoara.
In privinta centurii ocolitoare, avand in vedere ca ponderea traficului greu vine dinspre nord (Cluj, Oradea, Baia Mare) nu este rational sa inghesui tot tranzitul prin sudul Bistritei. De aceea centura ocolitoare trebuie facuta pe la nord, din drumul Sigmirului, cu ocolire pe la Statiunea Pomicola, dupa ce preia si traficul de pe DN17C, sa se indrepte catre iesirea din Unirea spre Livezile. Chiar si o varianta combinata (dupa modelul centurii Clujului) care sa ocoleasca Viisoara pe la sud pana in zona Zavoaie dupa care sa se indrepte spre nord incluzand in executie si Podul Berariei, dupa care sa urmeze strada Sigmirului peste pasarela veche, apoi pe actuala centura pana la Valea Castailor de unde sa ocoleasca pe dupa Liceul Agricol pe la Leoni cu traversarea DN 17C in zona Pensiunii Morariu si continuarea spre iesirea din Unirea catre Livezile, ar putea fi mai buna decat tampenia cu sacrificarea Padurii Codrisor.