Ioan Pintea: Biblioteca, o necesară instituţie de cultură. Mirajul raf­turilor pline de cărţi nu a dis­pă­rut

Managerul Bibliotecii Judeţene ”George Coşbuc”, Ioan Pintea, a acordat un amplu interviu revistei ”Formula As”. Iată câteva dintre opiniile sale:

”Biblioteca nu este doar un ghişeu, nu este numai un loc în care se îm­prumută cărţi, ci este o bună şi necesară instituţie de cul­tură. Dincolo de menirea ei, de a aduce toate nou­tăţile pentru cititori, biblioteca are şi acest rol comu­nitar, în care frumosul sub toate chipurile e la el acasă. La evenimentele noastre am invitat foarte multe per­so­nalităţi culturale şi am pregătit proiecte mari şi generoase, ca să facem vizibile biblioteca şi activitatea ei. Am aflat, de exemplu, că la Spitalul Judeţean Bis­tri­ţa există un mic club de lectură. Personalul este im­plicat şi dăruit, asistentele le citesc copiilor inter­naţi, bolnavilor. Aşa că, de anul trecut, am deschis o filială a Bibliotecii „George Coşbuc” chiar în incinta spi­ta­lului. Am primit şi solicitări de la voluntari care vor să meargă să ajute.

Trebuie să ţinem pasul cu vremurile în care trăim, dar suntem foarte atenţi cum armonizăm cele două tendinţe, clasică şi modernă. Internetul este bun pentru documentare, pentru informare, astăzi nu cred că ne mai putem lipsi de el, dar lectura adevărată se fa­­ce cu cartea în mână, răsfoind paginile ei. Să simţi fie­­care filă, să simţi personajele, să ştii că trăieşti în­tâm­plările din carte. In­ter­netul nu-ţi permite să fii foarte apropiat de per­sonaj. Nu cred că, de pildă, aş pu­tea sa­vu­ra pe internet „În căutarea timpului pier­dut” sau „Craii de Curtea Veche”. Sunt si­gur că dez­voltarea aceasta electronică va mer­ge mai departe, dar lectura clasică va ră­mâne, pen­tru că e altceva: ceva ce ţine de ine­fabil, o intimitate între cititor şi autor, în­tre cititor şi personaj, între cititor şi locurile care sunt descrise în cartea respectivă. Scri­itorul şi cititorul creează împreună atmosfera unei cărţi, am­bi­entul poveştii ca atare. De altfel, eu îmi dau seama, văzând cititorii care îm­prumută cărţi, în special pe cei tineri, că e foarte obo­sitor să studiezi cărţile pe internet. Mai mult, e nefiresc să citeşti un roman pe internet. Poţi să citeşti un articol de ziar, o ştire, un anunţ, dar n-ai să poţi citi Dante pe internet. Într-un fel, poţi s-o faci până la urmă, dar nu se cre­ează între cititor şi carte atmosfera aceea de intimitate de care vorbeam.

Eu aud mereu că tinerii nu mai ci­tesc, că sunt robii calculatorului, ai in­ternetului. Nu e adevărat! Pentru că lu­crez într-o bibliotecă, văd zi de zi că ti­­nerii nu sunt interesaţi numai de com­pu­ter şi de lec­turi uşoare, ci şi de lec­turi impor­tante. Se spune mereu că nu se mai citesc scri­itorii clasici ro­mâni. Asta e curată dez­in­formare! Se citesc Sado­veanu, Coş­buc, Rebreanu, Pre­da. Tre­bu­ie neapărat să ne schim­băm pă­rerile vi­zavi de tinerii din zi­ua de azi. Generaţia lor e o ge­ne­raţie foar­te inte­li­gentă, cu lec­turi esen­ţiale foar­te bine asmilate. Cunosc tineri fru­moşi şi deş­tepţi, care au ales să ci­teas­că şi să-şi pe­treacă tim­pul în bib­lio­tecă… A­ceştia sunt cei care se îndreaptă spre un orizont foarte bun. Am ma­re în­cre­dere în ei, îi înţeleg şi, pe cât îmi stă în pu­tere, îi spri­jin.

Biblio­teca Judeţeană este coordo­na­toarea bibliotecilor din judeţ, drept care dăm o foarte mare im­portanţă bibliotecilor co­munale. Căutăm mij­loace pentru a le spri­jini, mai ales cu donaţie de carte. E un efort mare, une­ori găsim înţelegere la primării, alteori nu. Ştim însă cât sunt de importante bibliotecile de la ţară pentru elevi, în primul rând, şi ne străduim să facem faţă. În general, la sate nu există biblioteci cu un fond de carte adus la zi. Bibliotecile şcolare stau şi mai prost… O bib­lio­tecă comunală bine dotată e ma­nă cerească pentru şcoala din co­mu­nă, pentru elevi, pentru pro­fe­sori. E absolut necesar să existe în spaţiul rural biblioteci, dar şi un program bine pus la punct, care să faciliteze achiziţio­na­rea de carte. Avem biblio­tecari foarte buni. Ei sunt cei care ne confirmă că există şi în sate cititori tineri, că mirajul raf­turilor pline de cărţi nu a dis­pă­rut.

Există o co­la­borare bună între şcoală şi bib­lio­tecă, între biserică şi bibliotecă, multe dintre manifes­tările cul­tu­ra­le organizate de şcoli se des­fă­şoară în spaţiile bibliotecii. Nu poţi să împrumuţi tuturor doar Kant sau Goethe. Trebuie să faci educaţie şi să le dai lecturi fundamentale, dar tre­buie să ştii să le recomanzi şi lecturi care să le ofere o stare de con­fort, de entuziasm. Lec­tu­rile de plăcere nu trebuie ne­glijate. Citesc o carte pen­tru că pur şi simplu îmi pla­ce. E o mo­da­litate de lectu­ră. Sunt foarte multe cereri de carte creştină, se citeşte foarte mult literatură de evlavie creştină. Consider că biblioteca trebuie să fie în serviciul cititorului. El este suveran. E ca la pia­ţă. Tre­bu­ie să-i găseşti ceea ce ca­ută, trebuie să-l ser­veşti cu ceea ce îşi doreşte… Nu-i dai roşii dacă îţi cere castraveţi, nu-i dai ceapă dacă îţi cere banane. A intra în atmosfera unei cărţi înseamnă a intra într-o altă lume, într-un univers deschis. Înseamnă a decripta con­ţinutul unor realităţi pe care lumea în care trăieşti şi te mişti nu îl conservă. Pen­tru asta însă tre­buie, e ade­vărat, să ai nişte antene spe­cia­le, cu care să detectezi fru­mu­seţea, ine­fa­bilul, taina. Uneori, viaţa din­tr-un roman sau dintr-o poezie este mai terifiantă şi mai credibilă decât viaţa pe care o trăieşti pur şi simplu. I-aş spune unui tânăr: dacă vrei să-ţi faci prieteni ade­văraţi, plimbă-te printre pa­ginile unei mari cărţi, aşa cum te-ai plim­ba printr-un mare parc înverzit. Dacă eşti un cititor fidel, per­sonajele cărţilor pot să-ţi fie cei mai fideli prieteni. Dacă eşti ci­­titor de profesie, intri în această lume hotărât şi pregnant, te aşezi temeinic în ea, iar personajele şi autorul te vor recunoaşte: eşti de-al lor, faci parte din ea”.