FOTO În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, IPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a resfințit biserica din Șopteriu, comuna Urmeniș.
Din sobor a făcut parte și protopopul de Bistrița, Alexandru Vidican. ”IPS Andrei a făcut ca această zi să fie ca una de Paști, de bucurie, de lumină, pentru că miile de credincioși veniți din satele Câmpiei Transilvaniei au participat la o slujbă în premieră, în sensul că de 200 de ani n-a mai fost aici niciun arhiereu”, a spus el.
La finalul slujbei, IPS Andrei i-a acordat preotului paroh Leon Oltean distincția de iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu. Totodată, primarului din Urmeniș, Dumitru Tomșa, i-a fost înmânată o diplomă de aleasă cinstire. Diplome au primit și membrii consiliului și comitetului parohial din Șopteriu.
Biserica de lemn din Șopteriu datează din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost reparată și consolidată în mai multe rânduri. De asemenea, a fost renovată clopotnița și a fost construit, pe locul fostei mănăstiri din zonă, un altar de vară, unde se slujește Sfânta Liturghie în fiecare an cu ocazia hramului bisericii. În ultimii ani s-au făcut numeroase restaurări în ce privește atât interiorul bisericii cât și al reconsolidării fundației acesteia.
”Deoarece biserica nu a avut o fundație iar construcția fiind din lemn, a fost necesar să restaurăm și să consolidăm atât exteriorul cât și interiorul locașului de cult. Astfel, s-a turnat o fundație nouă, s-au tencuit pereții exteriori și s-au zugrăvit. De asemenea, a fost nevoie de reconstruirea pridvorului. Interiorul bisericii a necesitat lucrări de înlocuire a boltei, care era din lemn, iar pereții s-au retencuit. În anul 2012 s-a pictat pentru prima dată întreaga biserică”, a declarat pentru Radio Renașterea preotul paroh Leon Oltean.
Locașul de cult cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a deținut o serie de cărți vechi de cult, scrise cu litere chirilice. Printre acestea se numără Evanghelia, tipărită la București, în anul 1722, în timpul lui Nicolae Mavrocordat și Penticostarion, tipărit la Blaj, în anul 1768, în timpul Împărătesei Maria Tereza. Cărțile au fost predate Muzeul Județean Bistrița, unde se găsesc și astăzi
La slujbă au asistat parlamentarii Ioan Deneș și Daniel Suciu, administratorul județului Florin Moldovan, președintele TSD BN Bogdan Ivan, primari de comune. Ei au mers apoi la un meci de fotbal la Rodna și la Zilele comunei Șanț. ”A fost o zi lungă, dar frumoasă. A început cu sfințirea bisericii din Șopteriu, alături de IPS Mitropolit Andrei Andreicuț. Apoi, am poposit la meciul inaugural al echipei Minerul Rodna, reînființată la inițiativa prietenului Tinu Grapini, viceprimarul acestei frumoase comune. De aici, am plecat la Șanț, la invitația inimosului primar Ioan Sabo, care și-a serbat consătenii cu ocazia zilelor comunei. Ziua s-a încheiat în mijlocul fraților români din Cernăuți, găzduiți la Centrul Misionar pentru Tineret din Sîngeorz-Băi”, a notat pe Facebook deputatul Daniel Suciu.
Resfintirea unei biserici de lemn dupa restaurare, in Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, duce cu gandul la versurile cantecului „Cruce sfântă, părăsită”:
Cruce sfântă, părăsită
Lângă-o margine de drum,
Acoperişul ţi se strică
Printre creştinii de acum.
Cruce sfântă, jalnic este,
Tristă stai plecată-n jos
Şi nu-i nimeni să te-îndrepte,
Vai, ce lucru dureros.
Oamenii nu-şi mai ridică
Pălăria-n dreptul tău,
Să se-nchine şi să zică:
„Doamne, scapă-ne de rău!”
Cruce sfântă cu putere
Tristă stai în locul tău,
Şi gândeşti la altă lume
Ce s-a stins la pieptul tău.
Nimeni nu mai vine iară
Să te-aşeze iar frumos;
Bate vântul te doboară
Cu icoana lui Cristos.
Dar credinţa mea îmi spune,
Că mult nu va dăinui;
Printr-o tainică minune,
Crucea Ta va birui.
Securistul „exorcizeaza” locul de urmele greco-gatolicilor. Biserica resfintită a fost construită de greco-catolicii a caror memorie o întineaza zilnic ierarhi securiști si politruci de esența și extracție comunistă. In ultimii 75 de ani nici nu aveau cum sa vină arhiererii de drept în conditiile în care au fost băgati in temniță de superiorii „doar colaboratorului”.
„În anul 1765 trăia aici preotul Mitru. În conscripția episcopului Atanasie Rednic din 1765 se spune că mănăstirea dispunea de un arător de 4 găleți[2] și de un fânaț de 2 care de fân. Pădurea, care prețuia 600 fl., au ocupat-o stăpânii satului, cei 30 de stupi i-au luat sătenii, dimpreună cu casa călugărească.” Dar cine sa spună adevarul, astăzi, poporului când țara este condusă de hoți și mincinoși?