Istorii vechi şi legende de pe Valea Budacului

Din oraşul Bistriţa drumul ce duce spre sud-est trece peste “Dealul târgului” de pe a cărui culme se desfăşoară frumoasa câmpie a văii de munte Budac. Aici e aşezat satul Orheiul Bistriţei. La nord est se găsesc satele Petriş, zis în limba germană Petersdorf, şi Satul Nou, zis în limba germană Neudorf.

Orheiu Bistriţei e o localitate în care zidurile vechii cetăţi îşi arată conturul începând din cimitirul satului ducându-şi ramificaţiile în mai multe direcţii. În primăvara anului 1936 s-au găsit aici mai multe piese cu inscripţie romană, şi o bucată cu ornamentaţie în relief trimise muzeului năsăudean.  După cercetările făcute la faţa locului, aceste ruine se intend pe o lungime de aproape trei. Spre sud-vest de această localitate se găseşte o mlaştină pavată. Tradiţia spune despre aceasta mlaştină că aici mai demult a fost o moară şi că venea apa pe ţevi de aramă şi că piatra morii s-ar găsi şi astăzi în mijlocul mlaştinii, iar mai la vale către localitatea Jelna ar fi fost şi un pod de aramă. Acestea au fost înaintea venirii saşilor când aici era o populaţie densă românească. În ce priveşte tradiţia mlaştinii se poate vedea şi astăzi vechea albie care este formată de la mlaştină spre localitatea Jelna, şi această mlaştină are o formă regulată de dreptunghi.

În urmă cu peste 1650 de ani, a fost în Orhei un preot evanghelic Lutheran cu numele Textoris. Se spune că într-o zi nişte oameni au adus din cimitir o o bilă de marmură pe care au găsit-o cu ocazia săpării unei gropi pentru un decedat. Preotul ar fi curăţat-o de pământ şi ar fi întrebuinţat-o pentru presă de hârtie pe birou, Într-o zi, cum făcea curăţenie, o servitoare ar fi răsturnat aceasta bilă, care căzând jos s-a spart, iar din ea s-ar fi revărsat pe jos aur şi nestemate. La ţipetele servitorei venind preotul a strâns această comoară iar din ea ar fi clădit casa “Textoris”, care se găseşte în oraşul Bistriţa peste drum de unde este instalată poşta.

Casa Textoris se află la numărul 37 de pe strada Gheorghe Şincai şi datează din 1864. În clădire au funcţionat o bucată de vreme Fundaţia Textoris, Kamilla Textoris-Hans şi o serie de magazine şi sedii ale unor firme de construcţii, transport şi pensiune. Timp de 4 ani, începând cu 1940, Casa Textoris a funcţionat ca internat al gimnaziului german.

Satul Petriş, se numea iniţial “Paterssehroff” în limba germană se spune “Petersdorf”, iar tradus în româneşte se numeşte “Satul Părinţilor”. Cuvântul pater derivă de la latinescul pater-părinte, şi fără să vrei acest cuvânt te duce cu gândul la vechile mănăstiri întemeiate şi presărate pe întreg cuprinsul

Ardealului, de diferitele ordine călugăreşti şi pierdute în negurile timpului, mulţumită năvălirilor barbare care le-au şters continuitatea. Şi într-adevăr la sud de sat se găsesc ruinele unei mănăstir. Primul nucleu de viaţă sătească se pare a se fi întemeiat în jurul acestei mănăstiri, deoarece tradiţia spune că aceasta mânăstire ar fi avut un drum subteran care o lega cu cetatea de la Orheiul Bistriţei.

La nord-est în imediata apropiere a satului Petriş se găseşte satul săsesc »Neudorf« în româneşte zis “Satul Nou”. Locuitorii sunt de origine teutonică şi o parte e formată din locuitorii cetăţii Rodna de pe Valea Someşului, în urma groaznicului măcel şi al nimicirii ei de către tătari. Aceşti locuitori ai Rodnei s-au ocupat cu industria şi fabricarea obiectelor din argint, care se scotea pe vremuri în cantităţi respectabile din minele Rodnei.

Sursa: Arhiva Someşană