Emil Iugan despre cum lucrează împreună forestierii, silvicultorii şi autorităţile statului

„Suntem împreună, nu în cârdăşie, ci în colaborare cu organele silvice şi cu autorităţile locale fiindcă numai aşa putem dezvolta zona. Ca exemplu de bună colaborare, în judeţul Bistriţa-Năsăud avem dezvoltate capacităţi de producţie şi de prelucrare, iar pădurea e la locul ei, nu e defrişată. Asta înseamnă o bună colaborare şi un respect faţă de pădure, şi din partea forestierilor, şi din partea silvicultorilor, şi din partea proprietarilor. Nu că nu ar mai fi mici excepţii, mai sunt, dar nu sunt grave. Miile de metri cubi furate de ţiganii din Budac care nu au cu ce se încălzi e o altă problemă”, a spus Iugan.

„Ne-am bucurat când am văzut conceptul acesta resursă locală- dezvoltare locală (prevăzut în noul Cod silvic -n.r.). Noi ne-am dezvoltat activitatea în ultimii 10 ani într-o presiune de neimaginat. Contractul pe zece ani a produs mari pagube şi, cum aşteaptă copiii mici ziua de Paşti, aşa aşteptăm, noi, forestierii, dar şi silvicultorii, să se încheie această etapă şi să intrăm într-o normalitate pentru că, în acest contract, marile firme şi-au luat ce au vrut cu prioritate, pe urmă au participat şi la licitaţii, noi zicem că ilegal, fiindcă regulamentul de vânzare a masei lemnoase a fost modificat printr-un ordin de ministru, prin acest ordin firmele mari având voie să participe la licitaţii deşţi nua veau nici drujbă. E un capitol care se încheie, începe altul”, a spus Iugan.

Patronul MIS Grup a spus că un alt handicap a fost acela al „subfinanţării”. „Fondurile europene s-au dat pentru IMM-uri şi noi nu am putut accesa bani europeni să ne dezvoltăm. Aşa a fost proiectată finanţarea, ţintit, pentru ca firmele româneşti să nu se dezvolte. Băncile nu acordă credite sectorului forestier fiindcă e unul cu risc şi am ajuns în această situaţie când, la ora actuală, sectorul forestier e foarte fragmentat, de la firme mici, la multinaţionale. Putem identifica trei nivele. Primul nivel e cel de jos, cu întreprinderile mici. Acolo mai sunt şi hoţii de lemne, lucrează mai la gri, mai la negru, cum pot, pentru că, dacă ies la suprafaţă, nu rezistă şi mor. Uneori sunt încurajaţi şi de autorităţi. Nivelul de sus e reprezentat de companiile multinaţionale, puternice, cu tehnologii, cu piaţă, care fac  enorme presiuni de sus în jos. Cei de jos, fac presiuni invers şi, la mijloc, avem un segment de forestieri care lucrează la suprafaţă, cu oameni angajaţi, care plătesc taxe şi impozite şi care fac partea de exploatare şi o oarecare industrializare a lemnului. În acest segment în jurul căruia se tot strânge laţul, presiuni şi de jos în sus şi de sus în jos, suntem noi. Şi tot aici vin reglementările, toate sunt pentru noi. Considerăm că sunt două caracteristici: suprareglementare şi suprataxare. Cu cât un sistem este suprareglementat şi suprataxat, cu atât are zile mai puţine de trăit din punct de vedere economic”, a spus Iugan.

El a dat şi două exemple de suprataxare: utilajele cu care se lucrează în pădure şi care nu circulă pe drumurile publice care sunt accizate şi taxa pe resursă pe care nu o plăteşte nimeni altcineva decât firma care exploatează lemn. „Trebuie oarecumva să relaxăm sistemul! (…) Dacă nu vom avea acces la resursă, dacă masa lemnoasă se va vinde din depozite, viitorul nostru e de prestatori de servicii în domeniul forestier, activitate din care vom trăi foarte greu”, a spus patronul MIS Grup.