Jill Biden şi Maria Băsescu au fost întâmpinate de directorul instituţiei muzeale, Paula Popoiu, dar şi de două persoane îmbrăcate în costum popular. Cele două persoane, îmbrăcate în costume populare din zona Bucovinei, respectiv a Sibiului, le-au aşteptat pe Jill Biden şi pe Maria Băsescu cu pâine şi sare. Soţia vicepreşedintelui SUA a făcut un mic tur al Muzeului Satului, oprindu-se să viziteze una dintre casele din curtea instituţiei, provenind din Şanţ, informează Mediafax.
Jill Biden şi-a început călătoria prin ţinuturile româneşti de la Muzeul Satului poposind pentru câteva minute în satul Şanţ, din Bistriţa-Năsăud. Aceasta a intrat pentru câteva minute în interiorul unei case din localitatea Şanţ, fiind însoţită în permanenţă de o persoană care i-a povestit despre obiceiurile poporului român.
A doua doamnă a Americii a declarat la final că locul este foarte frumos, că i-a plăcut tot ce a văzut şi că şi-ar petrece vacanţa în România dacă ar avea timp, scrie Hotnews (foto).
Vicepreşedintele american a ajuns marţi după-amiază la Bucureşti, împreună cu soţia sa, pentru o vizită oficială de două zile, tema centrală fiind situaţia regională, alături însă de alte subiecte de actualitate, precum relaţiile economice bilaterale, securitatea energetică, dar şi combaterea corupţiei şi întărirea instituţiilor democratice româneşti.
Casa de lemn din Şanţ, construită la 1896, a fost transferată în Capitală în 1936 cu tot cu mobilierul şi podoabele din interior. Clădirea este importantă pentru arhitectura vremii întrucât satul Şanţ, aşezat pe valea Someşului Mare, face parte din cele 44 de sate grănicereşti năsăudene a căror menire era aceea de a apăra graniţa vechiului imperiu austro-ungar. Ocupaţiile principale ale locuitorilor au fost creşterea vitelor, agricultura, lucrul la pădure. “Cele mai multe construcţii din sat au fost ridicate din lemn. Casa transferată în muzeu în anul 1936 (datând din anul 1896), este construită din cununi de bârne, pe un soclu înalt de piatră, cu prispă pe trei laturi. Acoperişul în patru ape are învelitoare din”draniţă”, se arată pe pagina web a Muzeului Satului.
Potrivit sursei citate, planul casei cuprinde o tinda mediană, fără plafon, flancată de două camere mari, fiecare cu câte o cămară, pe latura din spate. În tindă, se află o vatră liberă unde se pregătea mâncarea pe timpul verii. “În camera de locuit reţine atenţia sistemul complex de încălzire format din vatra liberă cu horn, cuptor, cu un mic spaţiu de dormit şi soba cu plită. Mobilierul redus (pat, masa, laviţă, dulap de vase) este dispus pe lângă pereţi pentru a crea un spaţiu optim desfăşurării activităţilor lucrative; războiul de ţesut ocupa locul dinspre fereastră, iar suportul de pe grindă atesta locul urzoiului. Această încăpere funcţională nu este lipsită de căldura ţesăturilor lucrate în gospodărie: ţolurile (cuverturile) de pe pat şi de pe culmea (“ruda”) din fata cuptorului, ştergarele de perete şi feţele de masa. În camera de oaspeţi (“casa de paradă”), mobilierul este compus din două paturi aşezate simetric, masa la mijloc, banca cu spătar, dulapuri pentru vase, lăzi de zestre şi cuierele pictate”, mai scrie aici.
În incinta casei pot fi admirate ţesături decorative din lână şi bumbac, frizele din blide şi cancee smălţuite ori icoanele pe sticlă. Tot în această încăpere se ţinea şi zestrea, stivuită până la tavan. Potrivit site-ului Muzeului Satului, “ţesăturile din lână şi bumbac sunt reunite într-o compoziţie ritmată, prin diversitate cromatică şi plastico-decorativă. Gama ornamentală a ţesăturilor de interior se caracterizează prin prezenţa masivă a elementelor florale, iar cromatica este dominată de alb şi roşu”.
Adaugă comentariu