Jurnal de duminică by Virgil Rus: Eu, tu sau noi? Cine va fi următorul?

Tânăr sau vârstnic, copil sau părinte, femeie sau bărbat, sportiv sau sedentar, bogat sau sărac, bolnav sau sănătos, normoponderal sau obez, director sau angajat, prinț sau cerșetor, indiferent cărei categorii aparținem, constatăm acum că suntem cu toții în fața unei provocări de proporții pentru care omenirea nu este pregătită s-o întâmpine, deși semnalele de alarmă au fost destule de-a lungul timpului.

Fie pentru că ne-am făcut că nu le vedem, fie pentru că ni s-au uzat „receptorii” datorită vitezei turbo a vieții de până acum, iată, tocmai ni se întâmplă și suntem la drum de răscruce, suntem „la mila” unei entități minuscule, a unui virus care nu ține cont de nimeni, nu ține cont de funcție, de rang, de conacul sau mașinile din parcare, nu ține cont de nivelul social sau de contul din bancă. Nu ține cont de nimic și își face de cap prin modul rapid prin care se răspândește, prin numărul impresionant de bolnavi și prin viețile omenești pe care le răpește în fiecare zi ca să nu mai vorbim și de efectele tardive în economia mondială cu care ne vom confrunta probabil la prima senzație de liniște.

Acum fiecare dintre noi suntem ținte probabile. Nu știm dacă „glonțul” va trece „prin” sau „pe lângă” noi, dacă vom fi răniți sau dacă vom fi nimeriți din plin noi, părinții sau cei dragi nouă. Știm doar că numărul îmbolnăvirilor crește. Să stai să vezi acum dacă ai sabia deasupra capului nu este însă o soluție și nici recoandat. Chiar și celor care în viața de zi cu zi se comportă asemenea acestui virus încercând să răspândească în jurul lor nesiguranța sau teroarea nu le recomandăm panica. Să ne rugăm și pentru ei.

De-a lungul timpului omenirea a trecut prin tot felul de încercări și mereu a izbăvit cumva.

Cu ce preț și ce am învățat noi oamenii în urma tuturor acestor încercări? Ce am uitat de atunci și nu am făcut bine de trebuie să trecem acum printr-o încercare de acest gen?

Ce vom învăța acum, de la acest ”virus”? Ce vom uita după ce trece această perioadă? Ce vom face iar greșit? Cu ce preț? Al evoluției sau al extincției speciei umane? Vedem cu toții la știri ce se întâmplă în alte țări:

• cei dragi se prăpădesc și nu-i mai vede nimeni niciodată fiind duși la crematorii de către armată;
• cadrele medicale se prăpădesc infectate la rândul lor sau epuizate;
• apar reacții de paranoia și panică în rândul multor persoane izolate în casă. Și e doar începutul. Poate și asta se vrea. Pentru ca mai apoi să vină „o mână întinsă” din partea unei puteri și să ne liniștească?
• oamenii disperați încep să iasă pe stradă (Italia) pentru că nu mai au ce mânca;

Vedem multe, auzim multe, și nu știm atât de multe precum credeam, vis-a-vis de ce am putea face acum. Scene desprinse parcă dintr-un scenariu de film slab cotat, este posibil ca mulți dintre noi să le trăiască pe propria piele. Cu toate acestea să nu fim dramatici. Chiar și autoritățile ne îndeamnă să fim calmi. Și au dreptate. Cel puțin din punct de vedere a stresului care știm că ne scade imunitatea. Nu cred că ne permitem acum acest „lux” când trebuie să fim sănătoși.

Sigur că fiecare credem în felul nostru că deținem adevărul și că avem răspunsurile la ceea ce se întâmplă. Și unii și alții vorbim tot mai mult, și în felul nostru, despre:

1. Strategia conspirativă pe care unele puteri (China, SUA sau Rusia) sau toate la un loc o pregătesc pentru instituirea unui „Guvern Mondial”;
2. Modalitatea prin care Terra își reface echilibrul pe care noi l-am tulburat și în care noi suntem „văzuți” de fapt virusuri, Mama Gaia nefăcând altceva decât să se apere prin generarea anticorpilor necesari în vederea vindecării de „viroză” (adică de noi);
3. O pedeapsă divină datorată căii greșite pe care am început să rătăcim ;
4. O întâmplare nefericită;

Sigur că mulți au deja răspunsurile la cele mai sus înșirate. Ca și până acum de altfel însă răspunsul și soluția imediată pentru oprirea acestui genocid este departe de fiecare dintre noi. Ca dovadă la cele afirmate putem observa:

1. Lipsa coerenței oficialităților din București;
2. Decretarea de articole și modificarea continuă a acestora. Ziua și articolul;
3. Numărul de cazuri de infectare este în creștere;

Critica și cinismul nu-și au locul acum. Soluții avem câteva dar acestea sunt pe termen scurt: sponsorizări, sugestii și idei pentru oficialități , voluntariat, ș.a.

Pe termen lung nu prea suntem siguri ce e de făcut. Știm doar că Omul este principalul vinovat și acum a devenit propria victimă.

Știm de asemenea că:

1. Omul a dezechilibrat natura prin defrișările masive pe care le-a făcut și pe care continuă să le facă;
2. Omul a aruncat resturile menajere în ape, râuri și oceane infestând întreg mediul înconjurător;
3. Omul a inventat arma pentru a se hrăni apoi a ucis de plăcere pentru ca într-un final s-o îndrepte împotriva lui, a semenilor, și a altor ființe făcând din acest lucru o activitate recreativă;
4. Omul a ajuns să-și modifice genetic hrana și s-o sărăcească de nutrienți, mai mult, să-și otrăvească (E-uri) propriile alimente, pentru profit și pentru a dezvolta industrii, majoritatea demonstrându-se că au impact negativ asupra vieții;
5. Omul s-a îndepărtat de natură pentru ca acum să-i simtă lipsa (izolare între patru pereți) și să treacă prin stări pe care nu le-a avut vreodată (frustrare, panică, claustrofobie, ș.a.)
6. Omul continuă să polueze mediul chiar dacă efectele negative generate de încălzirea globală sunt vizibile și-i afectează de ceva timp siguranța și viața;
7. Omul a căutat și caută puterea, uneori cu orice preț, diseminând ura între semeni;
8. Omul se închină cu smerenie o zi pe săptămână, când merge la biserică, pentru ca în celelalte șase zile să-și manifeste mândria deșartă, orgoliul și să-i închine pe alții crezându-se el însuși un dumnezeu;
9. Omul a uitat că binele nu este un act pe care să-l manifeste doar cu ocazia sărbătorilor. Binele este o virtute care se cultivă toată viața.

Acum suntem în aceeași barcă. Sunt convins că putem găsi cu toții rostul, ritmul și armonia de a fi împreună pe o direcție bună a vieții. Important este să învățăm ceva din toate acestea.

O fi acesta momentul în care ni se confirmă că la „cârmă” nu se află un om, ci o energie pe care poate s-o definească fiecare cum crede de cuviință: Dumnezeu, Universul , Energia Superioară s.a.?! Nu știm. Știm doar că dominanta gândurilor și acțiunilor noastre va influența mereu energiile care ne înconjoară și în mod cert și direcția spre care ne îndreptăm cu toții.

O duminică luminată cu iubire, gânduri bune și cu sănătate, prieteni dragi!

PS: „Omul a tot eșuat de mii de ani pentru simplu motiv că tot vrea să cucerească natura. Cineva chiar a scris o carte intitulată Cucerirea naturii. Natura nu poate fi cucerită. Gândește-te doar la nebunia acestei idei. Tu faci parte din natură, o parte foarte mică, minusculă a unei naturi atât de infinite. Iar această parte încearcă sa cucerească întregul – ca și cum degetul tău mic ar încerca să te cucerească. (…) Mâine se va naște din astăzi. Orice faci azi, va crea ziua ta de mâine. Odată ce cunoști secretul, nu doar că te bucuri de prezent, dar creezi totodată viitorul.” (Osho)

Virgil Rus este cadru didactic universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport de la Universitatea ”Babeş-Bolyai” Cluj, Fitness Counseling la CardioGym TaeBo și manager la NewArt of BodyGym – Fitness Academy