Lecţia de gramatică a zilei

Vom avea aşadar:

Cei patru elevi au plecat.

Cele patru eleve au plecat.

Celor patru eleve le-am dat nota zece.

Acordul se realizează indiferent de locul numeralului în sistem şi de felul în care este legat de substantivul regent:

Cei douăzeci de elevi au plecat.

Cele douăzeci de eleve au plecat.

Numeralul îndeplineşte constant aceeaşi funcţie: atribut al stubstantivului din dreapta sa. Gramaticile susţin că aceasă subordonare este valabilă numai până la 19 (nouăsprezece eleve), iar de la 20 în sus raporturile se inversează (douăzeci de eleve) în sensul că substantivul se subordonează de data aceasta numeralului, ca atribut. Argumentul-cheie îl constituie prezenţa lui de.

Substantivul îşi menţine calitatea de regent şi de la 19 în sus, pentru că de nu mai este o prepoziţie, ci o fostă prepoziţie, mai exact o postprepoziţie. Aici s-a produs o inversiune sintactică exact ca la astfel de. Este perfect justificată ca urmare o interpretare uniformă a relaţiei numeral plus substantiv, indiferent de mărimea şi structura numeralului. Aşa stând lucrurile, acordul lui cei/cele cu substantivul din dreapta lui de nu trebuie privit ca o anomalie sintactică, ci ca un fapt obişnuit, dat fiid noul statut al lui de. Prin urmare, singura variantă corectă, dintre cele prezentate în titlu, este a doua: Cei patru milioane de lei nu ajung.

Într-un enunţ ca Cei patru sute de elevi au fost cazaţi, cei se acordă cu elevi (nu cu sute, care este feminin). Tot aşa, în Celor patru sute de elevi le-am asigurat cazarea, celor se acordă cu elevi, substantiv în cazul dativ.

De la 200 în sus apar complicaţii mai ales la numeralele rotunde (200, 300, 2.000, 3.000, 2.000.000 etc.)

Cei două sute au fost cheltuiţi (lei).

Cele două sute nu au fost cheltuite.

Oscilaţia articolului demonstrativ cei/cele se datorează statutului ambiguu al cuvintelor sută, mie, milion, miliard. Ele pot avea, în limba română, două valori: de substantiv (sute-sutele-sutelor) sau de parte componentă a unui numeral compus (două sute treizeci şi cinci). În ultimul caz, ele îşi pierd autonomia gramaticală şi se integrează în construcţia numeralului, făcând sintagmă explicită cu substantivul din dreapta căruia i se subordonează sintactic:

Cei două sute trezeci şi cinci de bolnavi au fost externaţi.

Cei două sute treizeci şi cinci au fost externaţi (bolnavi).

Când substantivul este subînţeles, poate să apară următoarea situaţie: sută, mie, milion, miliard formează un fel de sintagmă liberă de numeralul-unitate din faţa lor.

Cei două sute au fost cheltuiţi (lei).

Cele două sute au fost deja cheltuite.

Această alternativă este posibilă doar la numeralele „rotunde”, căci îndată ce sute, mii, milioane, miliarde sunt încadrate în construcţii mai ample, acordul cu femininul nu mai este posibil. Deci:

Cele două sute au fost cheltuite. Cei două sute au fost cheltuiţi.

Cei două sute nouăzeci şi opt au fost cheltuiţi.

„Sintagmele libere” care impun femininul cele apar în câteva ocazii speciale, mai ales cu referire la bani, unde sută, mie etc. Echivalează uneori cu bancnotele care au aceste valori.

Sursa: Gligor Gruiţă, „Gramatica normativă a limbii române”