Legende despre călătoriile Împăratului Iosif al II-lea în zona Bistriţei şi Năsăudului

Despre cele trei călătorii ale Împăratului Iosif al II-lea în Transilvania a scris şi academicianul Virgil Şotropa în “Arhiva Someşană”. El îl numeşte pe Iosif al II-lea “cel mai luminat bărbat pe care l-a dat familia Habsburgilor”, “om drept liberal şi înţelegător de nevoile obştii fără deosebire de neam şi credinţă”.  

Potrivit sursei citate, încă în cursul anului 1772 în ţinutul Bistriţei şi Năsăudului se făceau mari pregătiri pentru primirea Împăratului Iosif al II-lea: “Comandantul regimentului nostru grăniceresc, colonelul baron Enzenberg, scria în 23 martie generalului Drechsel în Bistriţa că domnitorul va veni prin Maramureş în Ardeal. Într-un itinerar sosit mai apoi magistratului din Bistriţa se spunea că împăratul va veni dinspre Beclean, la Năsăud şi de aci va merge la Rodna, Prundul Secului (Prundul Bârgâului) şi la Bârgăul de Sus (Susenii-Bârgăului). La începutul anului 1773 sosi un alt plan detailat de călătorie: Mocod, Năsăud, Ilva-Mică, Rodna, casa carantinei în munţi, Cucureasa, Rodna, Ilva-Mică, Prundul Secului, vechia carantină în Bârgău, Măgura Calului, Prundul Secului, Bistriţa. În realitate însă împăratul a venit în iunie 1773 din Sibiu, la Reghin, Bistriţa de unde a trecut peste Bârgău şi Rodna la Năsăud. De aici, pe la Dej şi Cluj, s-a întors la Sibiu, unde a stat în iulie când din nou a plecat peste Orheiu, Reghin, Bistriţa şi Năsăud spre Maramureş şi Galiţia”, scrie Virgil Şotropa.

Academicianul năsăudean notează că, în preajma sosirii Împăratului Iosif al II-lea, s-au luat toate măsurile ca el să fie întâmpinat şi găzduit “în mod demn şi strălucit, cu toate că lui nu-i prea conveneau ceremoniile”. Astfel, s-a dat poruncă ca, în permanenţă, să stea gata 54 de cai cu trăsuri suficiente şi în fiecare “staţiune” (probabil loc în care urma să stea –n.r.) să aibă la dispoziţie 14 case pentru sine şi suita sa, apoi pretutindeni “să fie alimente şi apă bună de beut, casele să fie proaspăt văruite, ogrăzile curăţite şi mai cu seamă drumurile bine reparate”. La rândul lui, Magistratul Bistriţei a avertizat saşii din districtul săsesc să se prezinte şi să se poarte în aşa fel încât “să facă bună impresie înaltului oaspete”.

Comandantul general Preisz din Sibiua transmis chiar o scrisoare prin care spune că “dorinţa şi intenţia împăratului era să viziteze şi terenul litigios dintre districtul năsăudean şi Moldova, precum şi pe cele dintre satele grănicereşti Rebrişoara, Vărarea, Feldru şi Ilva, şi satele săseşti Dumitra Mare, Pintic şi Iad. El va sta în case ţărăneşti, parohiale ori militare, dar nicidecum în castele şi case domneşti. N-au să se facă multe ceremonii la primire. Oricine are voie să aştearnă rugări în scris, însă indicându-şi numele şi nu făcând denunţuri anonime”.

Împăratul a sosit călare în ţinutul Bistriţei şi Năsăudului la jumătatea lunii iunie 1773. “Vizită călare toate staţiunile militare şi luă informaţii detailate despre toate afacerile grănicerilor şi despre nesfârşitele certe de hotar cu satele săseşti vecine. Cu acel prilej, a dat ordin să se aranjeze  după un plan determinat câteva comune grănicereşti şi tot atunci ordonă să se promoveze mai mulţi sergenţi români la rangul de ofiţeri. În trecere spre Maramureş vizită şi sediul comandei regimentului care atunci era comuna Telciu. Împăratului îi plăcea să sosească pretutindeni neanunţat ca să-i surprindă pe oameni la ocupaţiile lor zilnice. Căpitariul pensionar Todor Anton, care servise în regimentul năsăudean, a scris în însemnările sale memoriale că, după cum auzise de la bătrâni, şi în Năsăud sosi împăratul şi intră în casa protopopului de atunci şi începu să converseze nemţeşte. Fiind ambii străini simpli îmbrăcaţi şi sosiţi fără alai, la început protopopul nu ştia cu cine are a face. Era cald în casă şi, când domnitorul fu nevoit să-şi descheie nasturii hainelor, protopopul observă pe pieptul lui ordinul casei habsburgiceşi începu acum să converseze cu reverenţă în limba latină pe care o vorbea mai bine. Împăratul gustă din rachiul, prescura, slănina şi caşul ce i-le servi protopopul şi după ce conversară împreună mai ales despre raporturile dintre românii grăniceri şi saşi se depărtă luând cu sine pe fiul protopopului cu numele Onişor, care deşi era numai de 17 ani, cunoştea însă bine toţi munţii şi toate drumurile şi astfel putea să facă bune servicii de călăuză”, mai scrie Virgil Şotropa.

Tot din acel timp au mai rămas şi alte amintiri. Părintele Ştefan Buzilă în monografia comunei Sâniosif (Poiana Ilvei) împărtăşeşte că, după cum povesteau bătrânii, în satul lor împăratul a stat o zi şi o noapte găzduit în casa „Titienei din coastă”. „Împăratul a întrebat-o pe femeie cu ce să o recompensesze pentru găzduire şi aceasta nu ceru alta decât permisiunea să rămână cu casa în locul unde se află, adică să nu fie silită să coboară în vale cu prilejul aranjării satului. Casa a stat acolo până în 1890. Părintele protopop Pamfilie Grapini în monografia comunei Şanţ (Rodna nouă) spune că satului i-a fost dăruit atunci de către împărat o fostă capelă militară cu scopul să servească ca viitoare biserică parohială şi că împăratul a fost găzduit în casa funcţionarilor de la vamă unde un sătean cu numele Ion Filipoiu i-a adus cadou un mare mistreţ”, mai scrie academicianul.

Tot de atunci se povesteşte întâmplarea hazlie că „trecând Iosif al II-lea pe drumul ce ducea peste muntele Cucureasa, grăbi singur la vale spre sat şi aici întră în conacul ofiţerilor cordonaşi. Bucătăreasa ocupată cu gătirea mâncărilor pentru înaltul oaspe, văzând că streinul începe să vorbească cu ea, îi zise să n-o reţină, ci mai bine să o ajute la învârtirea frigării. Streinul ascultă, se puse la treabă şi acolo îl află suită, alăturea cu bucătăreasa acu înmărmurită de spaimă”.

“Cât timp a petrecut în Năsăud, împăratul a dat ordin să se accelereze lucrările preliminare pentru înfiinţarea vestitei şcoale normale şi a luat hotărirea să încuviinţeze ridicarea institutului militar (Militkr-Erziehungshaus) care a existat până la desfiinţarea regimentului. Din această călătorie împăratul s-a întors acasă cu multe experienţe care i-au dat imbold să încerce realizarea marelor şi îndrăzneţelor sale reforme”, notează Şotropa.

A doua călătorie prin Ardeal a întreprins-o Iosif în 1783 după moartea mamei sale. Iar a venit de la Reghin la Bistriţa unde a stat în zilele de 11 şi 12 iunie. În 13 iunie, împăratul însoţit numai de generalul Colloredo trecu din Bistriţa peste Ilva la Şanţ, iar suita o apucă peste Rebrişoara pe Someş în sus în urma domnitorului. Maiorul Carol Heydendorff spunea, într-o scrisoare datată în 14 iulie din Rebrişoara, că monarhul a fost foarte amabil şi s-a întreţinut mult cu ţăranii români, apoi a intrat prin sate în mai multe case grănicereşti şi a împărţit oamenilor peste o sută galbeni. Tot cu ocazia aceasta, a ordonat Iosif să se lucreze mai cu zor la deschiderea şoselei care avea să lege prin Bârgău Ardealul cu Bucovina. Iar privitor la teritorul Bârgaielor, a hotărât să fie militarizat şi satele să fie organizate conform unui plan bine stabilit.

În vara lui 1786, Iosif al II-lea a venit a treia oară în Transilvania pe traseul Reghin, Bistriţa, Bârgău spre Bucovina. “De data aceasta, vizita a fost mai scurtă. El s-a interesat cum s-au executat ordinele sale date mai cu seamă privitor la institutul militar din Năsăud pentru care încuviinţase în scopul întreţinerii elevilor un ajutor anuai de 1750 fiorini. Mai departe, se convinse, în Bârgău, cu ochii proprii despre mersul lucrărilor la aranjarea satelor şi la construirea şoselei spre Bucovina. Carol Heydendorff, avansat la rangul de locotenent-colonel şi însărcinat în 1783 cu executarea militarizării şi organizării Bârgaelor, stătea în garnizoana Borgoprund şi aici l-a primit pe monarh. Într-o scrisoare din 24 iulie 1786 adresată generalului de divizie Cristian Ral, îi raportează acestuia cum l-a găzduit şi ospătat pe împăratul Iosif care s-a arătat foarte amabil. Tot aici el spune că pe muntele Zimbroaia domnitorul era să o păţească rău. “Şedea adică într-un car tras de boi, când deodată rupându-se ruda, carul porni îndărăt pe povârniş, şi împăratul numai sărind norocos din car putu să scape de un eventual accident”.

Informaţii utile: Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei etc. A fost primul fiu al împărătesei Maria Terezia şi al soţului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765. Coregenţa a încetat de-abia la moartea mamei sale, în anul 1780. A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 şi 1786, Banatul, Transilvania şi Bucovina, unde a primit cu solicitudine petiţiile oamenilor şi a intrat în conştiinţa colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicereşti, învecinate, din judeţul Bistriţa-Năsăud: Salva, Romuli, Parva şi Nepos, în urma exlamaţiei „Vă salut mici nepoţi ai Romei” (în Latină: „Salve parvae nepos Romuli”).

Virgil Şotropa (n. 5 decembrie 1867, Gheorgheni – d. 1 aprilie 1954, Năsăud) a fost un academician român, profesor, membru de onoare (1943) al Academiei Române. A fost printre cei câţiva fondatori ai Muzeului năsăudean. Din opera lui: „Năsăudul, monografie” (în colaborare), 1924; „Istoria şcoalelor nãsãudene”, 1913, (în colaborare); „Tătarii în Valea Rodnei”, 1924, (Extras); precum şi toate articolele şi studiile din „Arhiva Someşană”.

Foto: Wikipedia