Actualitate

Lucrările de restaurare și consolidare a podului grăniceresc de la Coșbuc, la licitație

Institutul Național al Patrimoniului, aflat în subordinea Ministerului Culturii, a scos la licitație lucrările de restaurare, consolidare și punere în valoare a podului acoperit din lemn (pod grăniceresc) peste râul Sălăuța, din comuna Coșbuc, estimate la 3,2 milioane lei cu TVA. Ofertele vor fi deschise la începutul lunii februarie.

Construit în secolul XVIII de ofiţeri italieni, podul, conservat în stare naturală, este unicat în Transilvania. A fost ridicat în 1778 şi refăcut în 1937.

În zona Năsăudului sau Poarta Transilvaniei, în a doua jumătate a secolului XVIII au fost construite peste 15 poduri de lemn acoperite pentru a fi utilizate de către Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr. 17, de la Năsăud.

Podurile de lemn grănicerești – construite în stil tirolez – sunt monumente arhitecturale valoroase, ce păstrează elemente de construcție și îmbinări din lemn care erau folosite în tehnicile de construcție ale vremii.

Podul peste Sălăuța din localitatea Coșbuc este diferit de celelalte prin suprastructură, mult mai complexă şi mai dezvoltată în înălţime, datorită ”popilor” şi zăbrelelor care îi susţin. Acoperişul este în 2-4 ”ape”, iar pereţii laterali sunt înfundaţi cu scânduri. La unele poduri năsăudene, pereţii laterali sunt prevăzuţi cu un număr variabil de deschideri, numite impropriu ”ferestre”, pentru a lăsa lumina să pătrundă în incinta podului. ”Structura de rezistență este din lemn și este formată din șapte ferme transversale, formând șase deschideri reunite câte trei prin-un sistem hibrid astfel încât eforturile să fie transmise doar la cele trei reazeme de fundare prin doar două deschideri de circa 17 metri. Două grinzi longitudinale de lemn masiv, una de fiecare parte laterală a podului constituie elemente de rigidizare longitudinală, pe care reazemă cei opt stâlpi verticali (câte patru pe fiecare parte) alcătuiți fiecare din câte patru stâlpișori reuniți de elemente de legătură și clești ce ies în consolă pe direcția transversală a podului de cca 1,5 m față de axul portant. Sistemul este foarte performant pentru epoca în care a fost construit și poate reprezenta o valoare istorică în sine”, este descrierea vechii lucrări.

În Bistriţa-Năsăud, au existat mai multe astfel de construcţii ridicate de ingineri străini în zona regimentului românesc de graniţă. În timpul războiului, 14 au fost bombardate. Cel din satul natal al poetului George Coşbuc a rezistat. Primul pod acoperit din lemn a fost ridicat în urmă cu peste 350 de ani la Năsăud şi ­asigura legătura cu Bistriţa peste ­Someşul Mare. Au urmat apoi cele de la Ilva Mare, Ilva Mică, Beclean, Mocod, Salva, Nepos, Nimigea şi Coşbuc, toate în zona regimentului românesc de ­graniţă. Unele au rezistat chiar şi 200 de ani. O parte din poduri au fost refăcute însă stejarul a fost înlocuit cu lemn şi nu a mai avut aceeaşi rezistenţă.

”Podul grăniceresc din Coșbuc în linie dreaptă spre modernizare! Astăzi a fost demarată procedura de achiziție publică pentru modernizarea și conservarea unui pod de lemn unicat în Transilvania și simbol al județului Bistrița-Năsăud, construit în 1778. Vreau să îi mulțumesc în numele meu și al locuitorilor din comuna Coșbuc d-lui Lucian Romașcanu, colegul meu senator PSD și ministru al Culturii, pentru că a înțeles cât de important este acest proiect pentru județul nostru. La nici o lună de zile din momentul în care am discutat despre blocajele din acest proiect, cu respectarea tuturor prevederilor legale, procedura de achiziție a fost deblocată și suma de 3,2 milioane de lei a fost cuprinsă de Guvernul României în bugetul pe 2022. Îi mulțumesc d-lui ministru Lucian Romașcanu pentru profesionalismul și buna credință cu care a deblocat în timp record un proiectul de suflet al coșbucenilor! Voi susține cu tot ce pot oamenii și primarii din județul nostru în deblocarea proiectelor importante pentru oameni!”, spune deputatul Bogdan Ivan.

Etichete

1 comentariu

  • Bine ziceti , stejarul a fost inlocuit cu lemn . Intr-adevar stejarul poate fi considerat „otelul” padurilor europene si are o rezistenta in timp comparabila cu lemnul de tek din padurile africane. Din stejar au fost construite manastiri si biserici care inca se mai pastreaza desi au peste 500 de ani vechime . O asemenea bisericuta exista (inca) in localitatea Vad , ridicata in timpul domniei voivodului moldovean Stefan cel Mare (devenit in zilele noastre Sfant! , desicur , sfintenia in acest caz neavand legatura cu perceptele biblice ; sa nu ucizi , sa nu preacurvesti , sa nu „poftesti” la sotia altuia etc.) de la care se trage numele Arhiepiscopiei Vadului , Feleacului etc. Cititorii trebuie sa stie ca acele poduri aveau rol de socializare , inlocuind oarecum , caminele culturale sau casele de cultura din zilele noastre. Aceste poduri se puteau utiliza pentru adunari ale obstelor satesti , pentru serbari scolare , pentru diferite manifestari artistice etc. si se puteau utiliza inclusiv pe timp ploios.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.