Lunca Ilvei, o comunitate care refuză să dispară. Explicaţiile lui Emil Iugan

Comuna Lunca Ilvei poate fi considerată un exemplu de succes pentru felul în care o comunitate rurală se poate dezvolta utilizând resursele pe care le are zona de munte: pădurea, iarba, apa şi piatra. Prin pădure se înțelege de la conuri și semințe, până la lemn, iar prin iarbă, de la plante medicinale la pășuni naturale, fânețe şi zootehnie.

Omul de afaceri Emil Iugan, proprietarul fabricii de cherestea Silvania International, a explicat la o dezbatere despre zonele montane că fără valorificarea resurselor pe care le au aceste comunităţi, gospodăriile şi satele vor dispărea.

„Dispar gospodăriile şi satele. Ce trebuie să facem să consolidăm această instituţie care e motorul satului românesc? Din punctul meu de vedere, trebuie reluată legătura între om şi pământ şi făcut cadastru funciar. Să se lămurească proprietatea. Trebuie să ridicăm nu una, două ferme, ci 500.000 de gospodării care să ridice ţara românească”, a spus Emil Iugan.

Omul de afaceri a explicat că, în satele româneşti, sunt patru resurse umane şi anume: familiile solide, oamenii cu dragoste de animale şi de pământ, oamenii care au dezvoltat alte activităţi, dar şi o forţă de muncă importantă plecată în străinătate care trebuie adusă înapoi: „Aş face recensământ dacă aş fi primar ca să ştiu câţi oameni din fiecare familie sunt plecaţi în străinătate şi mi-aş da interesul să văd ce pot face să îi aduc înapoi. În domeniul acesta trebuie făcute statistici, fişe de familii şi studii. Mai avem micii meşteşugari, meseriaşii satelor care sunt în pragul falimentului. Ei trebuie ajutaţi să reînvie meseriile de la ţară care sunt aducătoare de venituri pentru populaţie”.

Iată cum, prin valorificarea resurselor locale, Lunca Ilvei a ajuns un exemplu de succes:

„Am pornit de la două resurse de bază, pădurea şi iarba. Nu să stăm toată ziua să ne tăiem pădurile, ci să căutăm izvoarele aducătoare de venit şi sunt multe.  Am revitalizat o fabrică de cherestea în care lucrează 200 de oameni. Aici dăm valoarea adăugată. Nu vindem lemn rotund, nu vindem cherestea, analizăm fiecare bucăţică şi îi dăm valoare adăugată. Facem structuri de casă, structuri pentru gospodării ţărăneşti, fânare, facem tot felul de lucruri stratificate, tâmplării termopan, tot ce poate aduce valoare adăugată. O altă resursă care vine din pădure este biomasa. Avem o centrală veche din 1952 care a produs energie şi face cogenerare, dar lângă ea am pus una nouă. Tocătorul toacă resturile de lemn care nu pot fi folosite, scoarţa, coaja, facem energie. Dacă o aruncăm, poluăm, dacă o băgăm în cuptor, producem energie. La Lunca Ilvei, şcoala e încălzită de 10 ani cu biomasă. Dăm energie gratuit pe schimb de biomasă cu comuna. Noi curăţăm văile şi pădurile şi le dăm în schimb căldură. În fiecare sat de munte trebuie să fie o centrală de-asta. Nu să dăm compensaşii la căldură, ci căldură ieftină la oameni. Încălzim şi blocurile ANL, şi creşa, dispensarul şi sala de sport”, a spus el.

Totodată, la Lunca Ilvei, funcţionează şi o pepinieră: „Pepiniera silvică este a comunităţii, dar o utilizăm într-un parteneriat comun. Milioane de puieţi producem şi am creat şi 80 de locuri de muncă. Şi copiii lucrează vara aici. Avem sere cu arbuşti, cu arbori ornamentali pe care îi vindem. Din asta facem miliarde într-o comună de munte. Producem şi brazi de Crăciun şi nu tăiem brazii României ca să îi folosească oamenii două săptămâni. Vindem un om viu pe care omul îl poate folosi câţiva ani de zile. Serele sunt încălzite cu biomasă”.

Iarba este şi ea văzută ca o resursă. „Oamenii care lucrează în fabrică şi la pepinieră sunt şi ţărani, au gospodării acasă. Cresc vaci. Comuna are păşuni de calitate foarte bună. Aşa că la Lunca Ilvei este şi o fabrică de lapte care poate prelucra 50.000 de litri pe zi. Lucrează la jumătate capacitatea. Noi vindem lapte, ci produse finite, brânzeturi de înaltă calitate, şi la export şi pe piaţa  internă. Lucrează şi aici vreo 70-80 de oameni, dar se realizează  produs finit, iar valoarea adăugată rămâne în comunitate”.

Şi apa este valorificată în comunităţi de munte. La Şanţ, spre exemplu, există o microhidrocentrală care produce curent pentru comunitate. „Pe digul de la centrală, am desenat istoria râului: jgheaburi, moară de făină, vâltoare şi piuă. Din apa care vine de sub turbină şi produce curent electric, producem văltori care spală covoarele  şi de aici apa se duce într-un iaz de peşte şi o utilizăm şi pentru apă la o pescărie de familie”.

În ce priveşte piatra, aceasta este şi ea văzută ca o resursă întrucât cea concasată poate fi folosită la lucrările din comună, la modernizarea străzilor din sat sau la lucrări de apărare a malurilor. „Dacă e utilizată piatra pentru comunitate, creşte valoarea pământului, a caselor, iar omul dacă are condiţii, stă acolo. Are curent, drum şi acolo stă”.

Turismul s-a dezvoltat şi el. „Nu ca în Bucovina, dar s-a dezvoltat. În comuna Lunca Ilvei sunt două centre de informare turistică. Apar pensiuni pe locuri unde se tăiau lemne. Oamenii se reorientează pe calea bună. Se pun în valoare izvoarele de la sate care ne aduc venituri suplimentare”.

Nu în ultimul rând, s-a realizat şi o asociaţie de dezvoltare intercomunitară (ADI): „Am primit fonduri europene şi am făcut drumuri care leagă trei comunităţi, drum forestier, de munte, de hotar, care foloseşte şi la păşuni, şi la fâneţe şi la păduri, şi la turism. Un singur drum pe 12 km a produs multă dezvoltare în zonă. A crescut valoarea terenurilor, a locurilor, iar oamenii stau acolo”, a explicat Emil Iugan, în opinia căruia, dacă se vrea salvarea satelor româneşti şi învierea gospodăriilor, românii plecaţi în străinătate trebuie aduşi acasă pentru ca să lucreze pământul.

„Ca să poți plăti corect munca, trebuie să penalizezi nemunca. Statul trebuie ă dea niște legi simple, să lase resursele în administrarea comunităților locale. Nu-i normal să adunăm resursele, să ajungă la București și să le distribuie doi-trei oameni. De ce trebuie să mă duc la Guvern, la nu știu cine, să-mi aprobe proiect să-mi asfaltez strada într-o comună? Și, când ești la jumate, se schimbă Guvernul și rămâi fără fonduri. E normal? Avem exact ce vedem la televizor toată ziua”, a declarat Emil Iugan pentru Pressone.ro.