Mănăstirea Ilva Mare și-a sărbătorit hramul. Slujba a fost oficiată de IPS Andrei

ACTUALIZARE În 6 august, când se sărbătorește Schimbarea la Față a Domnului, Mănăstirea Ilva Mare și-a celebrat hramul. Slujba a fost oficiată de IPS Andrei Andreicuț – Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

La slujbă au asistat vicepreședintele CJ Alexandru Pugna, prefectul Ioan Țintean, parlamentarii Doina Pană și Ioan Deneș.

La finalul Sfintei Liturghii s-a oficiat un parastas pentru ctitorii mănăstirii, trecuți la cele veșnice.

Mănăstirea Ilva Mare este amplasată pe Valea Ilvei, la 50 de km de orașul Năsăud. A luat ființă în 1992, ca schit de călugări, ctitorit de ieromonahul Daniil Ureche, actualul duhovnic, pe vatra casei părintești. IPS Mitropolit Bartolomeu a dat aprobarea și a sfințit locul în 1992, după care s-au început și construcțiile la biserică. Lăcașul de cult a fost terminat în 1996, an în care pe 6 august, de hramul bisericii, a fost sfințit. La începutul anului 1999, schitul şi-a schimbat statutul în mănăstire de maici. În 2001 s-a început construcția unei noi biserici cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh”, sfințită în 2014 de IPS Mitropolit Andrei. În prezent, mănăstirea are 17 viețuitoare, stareță fiind monahia Hristofora Marinca, iar duhovnic Protosinghelul Daniil Ureche.

Creştinii ortodocşi sărbătoresc în 6 august praznicul Schimbării la Faţă a Domnului. Este ziua în care Mântuitorul Hristos descoperă lumii că este Fiul lui Dumnezeu făcut om. Pe Muntele Tabor, în faţa a trei ucenici, Petru, Iacob şi Ioan, Mântuitorul se arată într-o lumină supranaturală, împreună cu Moise şi Ilie. La o săptămână de la vestirea patimilor, Iisus s-a retras să se reculeagă şi să se roage. El i-a luat cu Sine pe apostolii Petru, Iacob şi Ioan şi s-a suit în muntele Taborului. Aici, pe când se ruga Tatălui ceresc, ”S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit fala Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie vorbind cu El”. Mântuitorul le-a poruncit să nu spună nimănui vedenia aceasta până când Fiul Omului va învia din morţi.

La început sărbătoarea Schimbării la Faţă marca aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite de mama împăratului Constantin cel Mare, Elena, pe muntele Taborului, însă, în secolul al IV-lea d. Hr., aceasta începe să aibă un loc aparte în rândul marilor praznice.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă este, conform Bisericii Ortodoxe, ”aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire”. În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvântează şi se împart, se merge în pelerinaje la mănăstiri.

Conform tradiţiei, de acum nu mai creşte iarba şi începe să îngălbenească frunza. Se consideră că până la această sărbătoare trebuie terminat cositul şi făcutul fânului, pentru că se trec florile şi iarba îmbătrâneşte, diminuând calitatea furajelor. Din aceasta zi se interzice scăldatul deoarece ”a coborât cerbul de la munte şi a răcit apa”, explicaţia fiind aceea că începând din 6 august apele sunt tot mai reci şi creşte riscul îmbolnăvirilor.