În sala Cercului de navomodele e veşnic zgomot. Copiiii lucrează de zor să dea formă „Meduzei”. Copiii încep cu desenul tehnic, apoi fac scheletul şi, în final, velatura. O adevărată aventură care îi face să aibă mereu sufletul la gură.
„Începem de la lucrările cele mai simple şi mergem până la cele mai complexe. La sfârşitul anului, trebuie să facem o gamă de lucrări foarte complexe, macheta unei nave. Grupa e constituită din zece elevi pe grupă. În prima fază, ei fac silueta unei nave numită Meduza. E formată din două părţi, suportul plus nava şi aşteptăm să o putem şi lipi. Începem cu desen tehnic, tăierea la scară, şlefuirea ei. Asta e. Cei mici lucrează la Meduza. Aşa am denumit-o noi. Putea să se numească Delfinul, Albastrosul, orice. Cei mici îi fac scheletul, orele următoare îi vom face velatura şi apoi o să o şi montăm. Durează cam patru ore de curs. În două săptămâni e gata. Copiilor le plac bărcile. Unii traforează, alţii şlefuiesc”, a declarat profesorul Adrian Reman.
În timp ce el vorbeşte, Alex nu se opreşte din tăiat. E elev în clasa întâi la Şcoala Generală „Avram Iancu” din Bistriţa: „Am venit să învăţ să fac navomodele fiindcă îmi plac bărcile. Nu e greu să construiesc o navă. Acum lucrez la Meduză”.
Tomi e elev în clasa pregătitoare. Lucrează ceva mai încet, dar e sigur că îşi va aduce propria contribuţie la viitoarea navă. În schimb, Mihnea Encian e mai mare şi dă semne că ştie ce face: „La început nu e aşa de complicat, dar la cele plutitoare care urmează, devine mai complicat. Trebuie şlefuit mai mult”.
Copiii de la Cercul de navomodele au obţinut, anul trecut, şase locuri întâi la faza judeţeană a concursului de navomodelism. Un vaporaş construit de un elev de clasa a XII-a e cea mai bună dovadă că se poate să faci lucruri minunate dacă eşti perseverent şi munceşti mult.
Adaugă comentariu