De ce merge Tibi Uşeriu pentru a treia oară la Arctic Ultra: Pentru mine urmează ceva măreţ (INTERVIU)

A câştigat de două ori 6633 Arctic Ultra, cel mai greu maraton din lume, dar, cu toate acestea, Tibi Uşeriu îşi încearcă pentru a treia oară norocul la Cercul Polar. E doar un antrenament pentru un an pe care Tibi vrea să-l trăiască la înălţime, respirând cel mai curat aer de pe pământ.

Tibi, ce s-a întâmplat de mergi din nou la Arctic Ultra? 

Nu s-a întâmplat nimic. Am primit o invitaţie şi mi-am adus aminte că, în urmă cu trei ani, m-am chinuit să ajung acolo. Şi mi-am zis: de ce să nu profit de invitaţia asta? Mai ales că e un bun antrenament pentru mine şi e şi o provocare fiindcă traseul s-a schimbat aproape în totalitate. O să fie 300 de km de Ice Road. Organizatorii promit că va fi mai greu decât până acum. Deci e o provocare. În plus, e o competiţie care mie îmi place foarte mult, mă regăsesc în ea şi cred că ar fi fost păcat să nu accept, mai ales că e şi o perioadă moartă din punct de vedere competiţional. Apoi, e o pregătire foarte bună pentru mine pentru ceea ce urmează să fac în continuare anul acesta.

Să înţeleg că nu te-ai pregătit special pentru Arctic Ultra 2018? 

Nu m-am pregătit special pentru această competiţie, ci pentru Himalaya pentru că o să plec la Ultramaratonul Everestului. Pe lângă asta, mi-am luat şi un vârf. Acum, în funcţie de cât de bine mă aclimatizez, voi face un vârf cât de mare. Voi sta trei săptămâni în prima bază a Everestului, la 5400 de metri altitudine, iar în funcţie de cum mă aclimatizez, eu sper să urc un vârf de cel puţin 7000 de metri altitudine. Apoi, am competiţia. Pe 20 mai, e Ultramaratonul Everestului. Deci seamănă foarte mult cu ceea ce e la Arctic. Tot la frig mă duc, doar că în Himalaya va fi lipsa de oxigen. Încă nu ştiu cum va reacţiona corpul meu. Asta văd când ajung pe data de 2 mai în Nepal.

Aşadar, Arctic Ultra 2018 e un antrenament. Nu te duci să câştigi? 

Cum să nu? Fac atâtea mii de kilometri să nu câştig? Nu! Eu sunt o fire competitivă. Nu, clar. Mă duc acolo ca să câştig. Sunt trei care au declarat deja că vor să câştige. Eu sper să pot duce la capăt competiţia asta şi să câştige care e mai bun. La Arctic egal cine câştigă, nu contează că e irlandez, român sau american. Eu îmi pun pălăria jos în faţa câştigătorului. Foarte mulţi nu ştiu în ce se bagă. Îşi dau seama doar după 400 de km, la fel cum mi-am dat şi eu seama la prima participare. Acum, după 500 de km îşi vor da seama, traseul fiind schimbat.

Fiind la a treia participare, ştii mai bine acum ce să faci? 

Nu ştii niciodată pentru că ciclonul de frig se învârte tot timpul acolo. De exemplu, a fost o competiţie care a debutat din tabăra noastră de bază şi a ajuns undeva unde noi vom face un stop înainte să ajungem la Cercul Arctic. A fost o noapte în care au abandonat 14 concurenţi şi a terminat unul singur. Într-o asemenea competiţie nu poţi şti. Poţi fi cât vrei de pregătit. Sunt momente în care te întrebi: de ce fac asta, de ce am ajuns aici? Atunci trebuie să treci peste momentele astea. Nu pot să zic acum că am să câştig competiţia asta. Bineînţeles că mă duc să câştig şi îmi doresc foarte mult. Acum, jumătate din traseu nu ştiu pe unde e. Ei zic că va fi şi mai dificil. Ice Road pe mine m-a scos din toate minţile. Nu mi-a plăcut pentru că mergi pe gheaţă şi acolo te mănâncă de viu frigul ăla. Va fi o provocare pentru toţi, mai ales că peste 50% dintre participanţii de anul acesta au mai concurat la această competiţie. Se întoarce şi câştigătorul din 2008, singurul care a terminat atunci. E un irlandez, un soldat care pregăteşte trupe de comando prin Africa. Cred că o să-mi creeze probleme, dar şi românii, cel puţin pe primii 50 de kilometri.

Nu ţi-e teamă de eşec? Lumea îşi pierde uşor idolii. 

Hai să fim serioşi, acum. Eu cred că şi acum, dacă o să câştig a treia oară, vor apărea unii care vor zice: bă, dar mă laşi? Ne-ai plictisit cu chestia asta! Eu nu mă duc acolo să mulţumesc lumea. Cred că prea puţin contează. Mă duc să-mi satisfac mie plăcerile, să mă depăşesc, să mă provoc pe mine. Aproape că mi-e indiferent ce zice lumea. Îmi plac persoanele negative pentru că mă provoacă, din ele mă hrănesc. Îmi place să demonstrez contrariul. De mulţumit, nu am să mulţumesc pe toată lumea. Nici nu vreau. Ar fi păcat să-mi consum energia pe aşa ceva.

Adevărata provocare pentru tine în 2018 e Himalaya, nu? 

Clar. E ceva nou pentru mine. Eu am urcat câteva muşuroaie faţă de ce va fi acolo. Bistriciorul, Făgăraş sunt muşuroaie faţă de ce mă aşteaptă acolo. Gândeşte-te că eu nu am trecut niciodată de 3000 de metri altitudine, iar acolo voi sta la peste 5000. Peste 3000 am trecut doar la Turul Giganţilor care mi-a pus capăt de atâtea ori. Nu ştiu ce mă aşteaptă. De-asta am zis că Arctic Ultra e un antrenament foarte bun pentru ceea ce urmează. Acolo la trebui să mă aclimatizez la altitudine. Provocarea pentru mine, anul acesta, e Himalaya, clar.

E tot o competiţie de rezistenţă? 

Traseul e destul de scurt, de doar 60 de km, doar că se desfăşoară la o atitudine enorm de mare unde oxigenul este scăzut. În ultimii 14 ani, competiţia e dominată de nepalezi. Deşi nu ştiu cum va reacţiona corpul meu la aşa ceva, acolo mă duc cu gândul să termin competiţia. Pentru mine va fi o provocare enorm de mare Himalaya, dar şi o experienţă. Să fim serioşi, în urmă cu 10 ani, eu nu credeam că mai pot să mă plimb, darămite să ajung în Himalaya. Pentru mine e ceva măreţ.

Când pleci la Arctic Ultra 2018? 

Competiţia începe în 9 martie, eu plec mai repede pentru că trebuie să ajung în tabăra de bază, chiar dacă nu voi mai fi trecut prin testele concursului. Trebuie să ajung înainte cu câteva zile pentru că două zile mergem până la start, după care două zile ţin pregătirile. Voi pleca în 3 martie.

Vom putea să te urmărim ca şi data trecută prin intermediul Tăşuleasa Social? 

Eu sper ca Tăşuleasa să fie alături de mine. Alin, fratele meu, e în concediu, nici nu ştie că merg. El a fost foarte vehement, mi-a cerut să nu mai merg niciodată acolo sau, cel puţin, să fac o pauză. Nu ştiu cum va reacţiona Alin, dar eu sper să-l conving să mă susţină. Şi eu l-am susţinut când a greşit, la fel va face şi el dacă eu greşesc. Sunt lucruri personale. Nu mă duc acolo să demonstrez nimănui ceva. Mă duc să-mi demonstrez mie şi el o să mă susţină, sunt sigur, şi de data aceasta chiar dacă nu e de acord. Decizia să merg la Arctic Ultra am luat-o ieri (marţi -n.r.) pentru că e o perioadă foarte scurtă de revenire. După ce vin de la Cercul Polar, mai am doar câteva săptămâni pentru revenire. Am şi o cursă de calificare. Trebuie să alerg de la Milano la Sanremo pentru ca să mă calific pentru altă cursă din toamnă şi o să fie destul de greu. Depinde cu ce răni vin de acolo pentru că, după aceea, mă urc într-un avion şi plec în Himalaya şi asta îmi era peste mână. Nu am ştiut nici eu dacă să merg sau nu la Arctic, dar sper să ies bine din asta şi, în două săptămâni să fiu pe picioare.

Deci anul acesta Tibi Uşeriu e „omul zăpezii”. 

Da, începem cu zăpadă şi terminăm cu o vară frumoasă la Via Maria Theresia.

Să ai succes şi să te întorci sănătos. 

Mulţumesc. Sincer, eu nu mă prea gândesc la chestia asta cu întors sănătos. Ştiu că aşa mă voi întoarce. Iubesc atât de mult viaţa încât ştiu că nu am să îmi fac rău niciodată.