O drumeţie de o zi pe Valea Şieului scoate în calea celui care pleacă la drum peisaje foarte frumoase, clădiri istorice, monumente ale naturii, dar şi clădiri foarte frumoase realizate de mâna omului.
Albert Gavrilă a plecat pe jos de la Mărișelu, a ajuns la Jeica, a mers mai departe spre Castelul Teleki de la Posmuş, a văzut şi lacurile sărate din Pintic, dar şi pe cele de la Sărata, pe o parte din acest traseu a descoperit borne din „Via Transilvanica”, recent amplasate.
Chiar dacă toate aceste locuri sunt foarte frumoase, de departe, cel mai impresionant este un stejar care a reuşit să supravieţuiască timp de mai bine de şase secole. Copacul, înalt de circa 25 de metri, cam cât un bloc cu zece etaje, are dimensiunea trunchiului de peste şapte metri şi un coronament bogat. Deşi a fost lovit în câteva rânduri de trăsnet, a reuşit să rămână drept. Pe trunchi este montată o mică tablă pe care scrie un an: 1406. Stejarul se află în spatele Castelului Teleki, care va fi reabilitat de Consiliul Judeţean cu bani europeni.
Cel mai probabil, copacul va deveni un punct de atracţie turistică, mult mai bine pus în valoare decât în prezent când foarte puţină lume ştie despre existenţa lui.
La Pinticu Tecii, unde ajung la suprafaţă ape sărate, Albert Gavrilă a făcut câteva fotografii cu ceea ce ar putea deveni punctul de pornire al unei staţiuni turistice.
Pe vremuri, oamenii îşi tratau aici bolile, a existat o încercare după Revoluţie a unei familii să repună în valoare lacul, însă sortită eşecului. Nici Primăria Teaca nu a reuşit să folosească această resursă, cu toate că a existat o intenţie declarată în acest sens.
Mai cunoscut şi mai frecventat de către bistriţeni este însă lacul de la Sărăţel, unde, pentru cinci lei pe zi, oamenii au putut face toată vara baie şi s-au putut trata cu nămolul foarte bun din aceste ape.
Judeţul Bistriţa-Năsăud este traversat de „linia sării” care vine de la Praid (Harghita) şi se încheie la Ocna Dej (Cluj). În afară de Băile Figa, care sunt amenajate într-o zonă în care sarea a ajuns la suprafaţă şi de baza de la Sărăţel, în nicio altă localitate nu este folosită sarea, această comoară pe care mulţi ar vrea să o aibă.
„În toată depresiunea Transilvaniei, la o anumită adâncime, există un strat de sare. Datorită presiunii sedimentelor acoperitoare, în unele locuri din scoarţă s-au creat nişte disfuncţionalităţi majore numite falii sau fracturi. Pe aceste fracturi sarea ajunge până la suprafaţă sub forma unor sâmburi care, în literatura de specialitate, se cheamă diapire de sare. Unul din diapirele de sare care face parte din linia sării este la Sărăţel. Linia sării începe de la Praid, Sovata, continuă la Pintic, Uila, Slătiniţa, Sărăţel, Dumitriţa, Tăure, Cepari, Figa, Beclean şi ajunge la Dej – Ocna Dejului. La Sărăţel, avem muntele de sare, o arie protejată în acest moment. Cei de la Mediu au instituit acolo o arie protejată. Încă din vechime, la rama acestui munte de sare, la bordura drumului, saşii au construit nişte fântâni din care luau slatină pentru conservarea slăninii. Saşii au cam plecat, fântânile s-au deteriorat. Acum sunt amenajate nişte băi căptuşite cu lemn, iar în apa sărată se face baie”, a declarat Valerian Sălăgean, reprezentantul judeţean al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
Valerian Sălăgean a spus că, în afară de Băile Figa, nicăieri în judeţ nu se utilizează apele sărate şi sarea. „Nici Băile Figa nu e staţiune. E o zonă de agrement foarte frumoasă. Acolo se foloseşte apă sărată. La Figa sarea iese la suprafaţă, dar din cauză că au fost descoperite vestigii arheologice paleolitice, zona e protejată arheologic şi nu pot utiliza sarea de acolo. În momentul când plouă mai mult sau se topesc zăpezile, apa se scurge de pe sare şi ajunge într-un bazin de unde e folosită. În judeţ nu avem exploatări de sare. La Pintic (comuna Teaca) au fost nişte băi unde se scălda lumea, dar în rest nu s-a utilizat decât apa sărată. Mai nou, rromii mai sapă la baza dealului din Sărăţel şi mai scot bulgări de sare pe care îi vând prin târguri. I-am urmărit de multe ori, dar nu am reuşit să stârpim fenomenul”, a spus el.
În ce priveşte utilizarea sării în general pentru dezvoltarea componentei turistice, Sălăgean crede că am putea folosi acest potenţial. „Apele sărate sunt curative pentru o grămadă de boli şi ar fi foarte bine să fie exploatate. Din câte ştiu, Primăria Dumitra a început o activitate de acest gen. Au avut promisiuni de bani, dar pe parcurs s-au mai împuţinat banii şi nu mai pot face exploatare de sare. Se vor limita la a folosi doar apa şi nişte bazine cu apă sărată şi dulce. Lucrurile acestea ar putea fi făcute în mai multe localităţi”, a declarat el.
Nu pot să nu intervin în această prezentare, destul de bine documentată, deoarece s-au uitat câteva locuri (de pe teritoriul câtorva localităţi din judeţ) şi anume, Pinticu Săsesc (Slătiniţa), şi Mintiul (Săsesc) (unde există o fântână administrată de către Parohia Ortodoxă din localitate), cu o apă sărată (slatină) de foarte bună calitate, numai bună pentru păstrarea în foarte bune condiţii a slăninii afumate. Şi încă ceva, Linia Sării nu se termină la Dej şi Ocna Dejului, ci continuă la Sic (localitate din apropiere de Gherla) şi Cojocna, apoi la Turda, unde au fost colonizaţi, încă din secolul XII (1150) primii „hospesi / teutoni) de către Géza (Gheza, Ghejza) al II-lea, primii saşi transilvăneni (aşa s-au denumit coloniştii mai târziu), care în marea lor majoritate au fost mineri, precum şi cei de la Rodna, şi agricultori (în mare parte, dar şi mineri) (Ocna Sibiului), care au fost aşezaţi în jurul Sibiului, pe văile Târnavelor şi, Mureşului, dar care aveau şi sarcini de apărare a hotarelor de est şi sud-est ale Regatului Maghiar.
Avem o tara minunata si binecuvantata.Din pacate nu am fost capabili macar sa pastram ce ne-au lasat sasii,austriecii sau ungurii ca vezi doamne nu erau romanesti.Inca nu au terminat de distrus,vindut sau furat nici ce au realizat romanii pe vremea comunistilor,ca vezi doamne acestea erau lucruri comuniste.Politrucii nostri taie panglici la supermarketurile multinationalelor pe care apoi le injura ca ne fura tara ,aduc marfuri infestate,modificate genetic si pline de E-uri,dar sunt faine si ieftine….vai de noi romani cu apa la plamani,condusi de hoti si mafioti.
PAREREA MEA!
Pentru a raspunde la intrebarile puse si nepuse de cei interesati de apele sarate si namolurile sarate din Transilvania,am publicat,in 2019,cartea : Ioan Chintauan,Alina Lehaci,Ioana Marquier,2019,”Transilvania.Ape sarate-Ape uitate”,Edit.NascutLiber,Bistrita,finantata de Complexul muzeal Bistrita-Nasaud.Cartea mentioneaza toate apele sarate din Transilvania si o gasiti la Complexul muzeal Bistrita-Nasaud.