Minunile de sub poartă. Ce maşinării ingenioase foloseau saşii din Livezile

Saşii de odinioară erau foarte gospodari. Aşa cum se ştie, şi-au construit case frumoase pe care le-au dotat cu tot felul de obiecte şi instalaţii utile în viaţa de zi cu zi despre existenţa cărora au aflat de la rudele din străinătate. Le găsiţi pe toate adunate la un loc în Muzeul „Casa Săsească” din Livezile.

Ghidul muzeului, Mihai Petrean, spune că imobilul a fost construit în 1882 către familia Engler şi este un monument de arhitectură şi unul istoric. Ideea să adune obiectele saşilor într-un singur loc i-a aparţinut lui Ioan Rusu, un colecţionar din localitate care, din tinereţe, şi până în 2004, la vârsta de 90 de ani, când a închis ochii, a strâns tot ce a găsit prin sat. Datorită acestui colecţionar inimos s-a putut deschide un veritabil muzeu. Se întâmpla în 1998, când se numea „Muzeul de sub poartă”. Ulterior a fost redenumit „Muzeul Casa Săsească”: „Oamenii îi aduceau obiecte săseşti, iar nenea Rusu îi răsplătea cu câte un bănuţ. Era ca un centru de colectare de obiecte”.

Holul casei adăpostește o colecție de obiecte bisericești, în timp ce în a doua încăpere se află o impresionantă sobă din cahle. Tot aici este instalat un pat cu așternuturi și perne brodat în stilul specific săsesc. În prima încăpere, e reconstituită ambianţa caselor săseşti de la oraş. Aici veţi găsi un patefon vechi,un telefon, o maşină de cusut, un pian fabricat al Viena, un joben confecţionat la Paris, un aparat de radio de la 1880, strămoşul Pioneerului de azi, iar pereţii sunt decoraţi cu fotografii ale saşilor din Livezile.

În cea de-a doua încăpere, e reconstituit universul gospodăriilor de la ţară. Bucătăria este printre cele mai interesante. „Avem un dulap în petere, armăroaie, foarte practic pentru că nu ocupa spaţiu, iar datorită faptului că pereţii erau groşi îşi puteau depozita tot felul de lucruri. Mai este şi un alt dulap, numit credenţ, unde săsoaicele îşi puneau vasele”, a spus Mihai Petrean.

În ea se află maşina de prăjit cafea, tăietorul de pâine, un recipient pentru făcut gogoşi sau o unealtă pentru împletit colaci secuieşti. „Românii nu foloseau aşa ceva. Saşii, corespondând tot timpul cu neamurile din Germania, primeau de la ei schemele. Toate sunt făcute manual”, a explicat Mihai Petrean.

Ușa de trecere din casă în curte are decupată o ușiță rotundă, rotitoare, pentru… pisică. Așa pisica putea intra și ieși când voia, fără ca nimeni de-al casei să se deranjeze să îi deschidă ușa.

În curtea muzeului, pot fi văzute diverse instalaţii: „ghilotine” pentru tăiat sfecla, râşniţe pentru măcinat cereale, teascuri pentru stors struguri, depănători, meliţe, maşini de tors etc. Mai există aici un dispozitiv de descălțat cizmele, util mai ales când acestea erau pline de noroi, dar și un sistem de ventilat acționat cu pedală, un fel de maşinărie de făcut aer condiţionat.

Muzeul Casa Săsească poate fi vizitat de miercuri până duminică de la ora 10.00 la 18.00