Mănăstirea Piatra Fântânele va celebra trecerea în noul an 2025 în rugăciune ”cu bucurie și recunoștință” pentru că este prima slujbă care se oficiază în noua biserică, la construcția căreia se lucrează deja de zece ani.
”Dragii noștri, vă informăm că Slujba de Anul Nou, cu ajutorul Lui Dumnezeu, o vom ține în biserica nouă! Slujba vă începe Marți seara (31.12.2024) la ora 23:30!
Va fi prima Liturghie săvârșită în noua biserică, deci un moment cu totul special pentru mănăstirea și parohia noastră!
Vă așteptăm cu mare drag să trecem în noul an împreună, în rugăciune, cu bucurie și recunoștință, mulțumindu-I Dumnezeului nostru pentru toate binecuvântările! Doamne ajută!”, a transmis mănăstirea.
”Mănăstirea Piatra Fântânele, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, își are originea pe undeva prin anii 1928, când părintele ierodiacon Vasile Luncan ridică un paraclis de rugăciune. De fapt, gândurile întru zidirea unui lăcaș sunt mai vechi. Se spune că Regimentul 2 de graniță năsăudean a făcut apel la populația de pe Valea Someșului de a se strămuta în zona Munților Bârgăului, cu promisiunea că oamenii vor primi pământ și pădure și li se va ridica și o biserică.
Mult mai târziu, după Marea Unire, ideea a fost preluată de țăranul Vasile Lăzurcă, din Bistrița Bârgăului, care, ajutat de locuitori și de preotul bistrițean Constantin Flămând, a obținut de la Episcopia Clujului încuviințarea construirii unei mănăstiri. Episcopul Nicolae Ivan al Clujului a semnat actul prin care se aprobă aducerea unui monah; după mai multe pelerinaje prin așezările monahale din Bucovina, grupul de țărani din Valea Bârgăului a găsit înțelegere la starețul Mănăstirii Durău, care l-a delegat pe tânărul Vasile Luncan să preia misiunea.
Biserica din lemn a început să fie construită în septembrie 1928, iar un an mai târziu, în noiembrie 1929, a fost sfințită. Iconostasul a fost sculptat în lemn, între anii 1933 și 1937, de elevii Școlii de Arte și Meserii din Prundu Bârgăului, iar icoanele au fost pictate, doi ani mai târziu, de profesorul Emil Mihon. Prin grija starețului protosinghel Luncan, lăcașul a fost înzestrat, printre altele, cu o icoană a Maicii Domnului, pictată în 1914, adusă de la Muntele Athos (mănăstirea românească Prodromu), opt icoane de pânze donate de fiul adoptiv al tenorului Constantin Pavel (cel care a întemeiat Opera Română din Cluj), mai multe icoane pictate de Alexandru Cristea și un candelabru din lemn de frasin, dăruit de o familie din Coșna. După Dictatul de la Viena, lăcașul a supraviețuit ocupației hortiste, dar n-a mai trecut și peste comunism; în 1960, Mănăstirea Piatra Fântânele a fost transformată în biserică de mir.
Totuși, fiindcă nu toate lucrurile au fost negre în comunism, în anii ’80 părintele Petrinca și credincioșii au refăcut chiliile, respectiv o cameră de oaspeți, o sală de mese și un paraclis de iarnă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“, sfințit în 1985. Peste un deceniu, la inițiativa mitropolitului Bartolomeu Anania, Mănăstirea Piatra Fântânele a fost reînființată, fiind aduse aici 23 de măicuțe, în coordonarea stareței Stavrofora Pamfilia Solcan.
Din acel moment începe perioada de înflorire; obștea monahală, locuitorii din zonă și Organizațiile de Tineret din Wurttemberg, Germania, au început și finalizat construirea noului complex monahal cu paraclis, chilii, ateliere (de croitorie pentru veșminte preoțești și de pictură bisericească pe lemn, în vechea tradiție bizantină) și arhondaric.
Tot în această perioadă s-a ridicat crucea, iar prin 2014 a început construirea unei noi biserici. Și, foarte important, măicuțele adună, întrețin și educă, anual, peste 20 de copii, veniți din cătunele împrăștiate prin munți, pe care-i trimit la școală”, conform Protopopiatului Ortodox Bistrița.
În biserici, în noaptea trecerii dintre ani, se va oficia slujba care cuprinde Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos, pronunțat de aproape 200 ori în timpul acestei rugăciuni.
În concluzie, înainte de 1990 nu a existat nicio mănăstire ortodoxă în județ. Nu că le-ar fi desființat regimul comunist ci pentru că n-au existat niciodată. De povești mi-e plin podul. După 1990, în 30 de ani s-au edificat 11. Adica una la 2500 de locuitori. Desigur era mare nevoie de ele să se păstreze credința ortodoxă în condițiile în care suntem invadați periodic de tătari. Sau de ghei. Și, desigur să se organizeze o dată pe an o mare ceremonie la care să facă politicienii locali o baie tradițională de mulțime.
S-au construit pentru ca cine conduce biserica va ajunge sa conduca tara, iar oamenii sunt folositi doar pentru a crea puterea, simplu. Politica este in mana cu biserica, justitia este in mana cu politica, politica este mana in mana cu biserica iar securitatea era mana in mana cu biserica.Este plin pe wikipedia de popi turnatori.
Total adevărat. Doar ați uitat un 0. Avem 1 mănăstire la 25.000 locuitori.
“ Totuși, fiindcă nu toate lucrurile au fost negre în comunism, în anii ’80 părintele Petrinca și credincioșii au refăcut chiliile,”
Pare un pasaj scris de turnătorul Andrecuț. Numărul de preoți ce au colaborat cu SEcuritatea in anii comunisnmului nu e încă cunoscut, dar cei de pe plan local turnători se cam stiu.
Intr-o țară depopulată si cu declin demografic major o sa ajungă goale si mănăstirile. Sau poate le populează cu călugări budiști din Asia, ca se poarta 😂
Sunt vreo câțiva trepăduși care le țin „contabilitatea” ortodocșilor. Au grijă câți bani donează oamenii când merg la biserică. Sunt atât de lipsiți de griji in propria familie sau propriul crez?