Primarul Ovidiu Creţu şi preşedintele HOG Bistritz-Nosen, Hans Franchy, au dezvelit monumentul ”Exodul saşilor”, în prezenţa realizatorului acestuia, artistul plastic Mircea Mocanu, şi a arhitectului Petre Podar, după planurile căruia a fost amplasat monumentul în Piaţa Dominicană.
”Trăim un moment deosebit în istoria actuală a oraşului Bistriţa. În urmă cu câţiva ani, HOG a dorit să realizeze în Bistriţa un monument, nu se ştia atunci cum va fi, care să aducă aminte generaţiilor viitoare ce s-a întâmplat în septembrie 1944, pentru ca cei care vor veni să se ferească de a mai avea astfel de episoade triste. Au adunat bani, ei în Germania şi Austria, au comandat unui artist plastic bistriţean, Mircea Mocanu, care a aşternut pe hârtie un proiect, după care a urmat o altă parte, locul de amplasare şi felul cum îl facem. Un monument, dacă nu are şi cadrul necesar, îşi pierde mult din valoare. S-a vehiculat ideea de a-l amplasa pe zidul sau turnul Bisericii Evanghelice, totuşi am optat pentru această locaţie, una dintre cele mai vechi zone locuite. L-am rugat pe arhitectul Petre Podar să ne facă o schiţă de amplasare, iar el ne-a desenat piaţa aşa cum e acum. Aveam proiectele, a fost comandată lucrarea turnată în bronz, iar TCI, care a câştigat licitaţia pentru reabilitarea pasajelor, a primit planşele modificate. N-a fost simplu să-l realizăm. Mulţumesc tuturor celor care s-au implicat, care au pus mâna pentru realizarea lui, fie că au donat un euro în Germania, fie că au şlefuit o piatră. Dacă nu exista acest efort comun al comunităţii bistriţeni, al saşilor bistriţeni plecaţi în străinătate, n-am fi reuşit. Suntem mândri că am realizat acest monument, care înseamnă iarăşi un punct european pe harta Bistriţei. Începe să se adune aceste puncte europene”, a spus Ovidiu Creţu.
Primarul Bistriţei a făcut şi un scurt istoric al evenimentelor din 1944: ”A fost un eveniment trist şi catastrofal din punct de vedere demografic. În partea de final al celui de-al doilea război mondial, propaganda armatei germane către populaţia săsească din Ardealul de Nord, care era atunci parte a Ungariei urmare a Dictatului de la Viena din 1940, i-a lămurit să emigreze din faţa armatei sovietice care mişca frontul spre vest, spunându-le că îi va aştepta o soartă tristă. În 12 septembrie 1944 a început un exod al saşilor către Austria şi Germania. Orăşenii au cu trenul, cu vagoane de marfă, înghesuiţi care cum puteau, iar ţăranii în căruţe trase de bivoli, de vaci, mai puţin de cai, care fuseseră rechiziţionaţi. A fost o soartă tristă pentru aceşti oameni, învăţaţi că vor merge acolo pentru câteva săptămâni după care se vor întoarce acasă. N-a fost să fie aşa. Armata sovietică i-a trimis înapoi acasă, drumul de întoarcere n-a mai fost organizat cu logistica Wermachtului şi a venit fiecare cum a putut. Vorbă să fie acasă, aici lucrurile se schimbaseră şi în loc să-şi poată relua viaţa, au fost închişi în lagăre. Un lagăr a fost pe locul actualului Palatului de Justiţie. Nu li-a s-au dat drepturile şi o parte din ei a luat din nou drumul spre vest. Este un moment extrem de trist în istoria saşilor şi a oraşului Bistriţa”.
A urmat o slujbă de sfinţire a monumentului şi o rugăciune ecumenică la care au participat reprezentanţi ai mai multor confesiuni.
Nu au lipsit de la eveniment preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Moldovan, subprefectul Ovidiu Frenţ, consilieri locali, primarul din Wels (Austria), Peter Koits, reprezentanţii asociaţiilor saşilor transilvăneni, secretarul municipiului, Floare Gaftone, artistul plastic Marcel Lupşe, istoricul de artă Vasile Duda.
Ceremonia a început cu intonarea Imnului României şi s-a încheiat cu un miniconcert oferit de orchestra din Drabenderhöhe (Germania), cea mai mare aşezare compactă a saşilor transilvăneni.
Monumentul comemorativ ”Exodul saşilor”, comandat şi plătit cu 29.000 de euro de Asociaţia saşilor bistriţeni din Germania şi Austria HOG Bistritz-Nosen (preşedinte Hans Franchy) şi donat municipalităţii a fost realizat din bronz de către artistul plastic Mircea Mocanu. Amplasarea în teren s-a făcut după planurile arhitectului Petre Podar, piaţeta de lângă Căminul pentru persoane vârstnice, redenumită Piaţa Dominicană, fiind amenajată în stilul pasajelor, cu pavaj şi stâlpi de iluminat de tip medieval.
Daca sasilor cretu le plange trista soarta ( cum se pricepe la poezie ar putea incerca o elegie ori o doina de pribegie ), ce sa comentam despre evreii care nu s-au mai intors…
Frumos gestul D-lui Franchy de a duce mana la piept in timpul intonarii imnului national.
si becali mai pune mana
catre redactie,
aveti o informatie eronata postata „prezenţa realizatorului acestuia, artistul plastic Mircea Mocanu, şi a arhitectului Petre Podar după planurile căruia………” artistu care a realizat bazorelieful este d-nul Mircea Mocanu, dar proiectul de amenajare a Pietei Dominicane este realizat de societatea Building OLM din Timisoara din cadrul proiectului de Regenerare Urbana a centrului istoric Bistrita