Nepotul cardinalului Iuliu Hossu, care poartă acelaşi nume ca şi unchiul său, a venit tocmai din Canada să participe la evenimentele în care este omagiat „Episcopul Marii Uniri”, primul cardinal greco-catolic român, originar din Milaș, care a citit la 1 Decembrie 1918, din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României.
„Cardinalul Iuliu Hossu a fost frate cu bunicul meu. L-am cunoscut relativ bine. Tatăl meu a încercat să fie lângă dânsul. S-a mutat în 1954 parcă la Curtea de Argeş. La scurtă vreme a fost mutat de acolo la Căldăruşani, ne-am mutat şi noi în Bucureşti şi după aceea l-am mai văzut doar de câteva ori până la moarte. Singurele lucruri pe care le ştiam despre 1918 au fost că a vrut în permanenţă să vadă Biserica Greco-Catolică recunoscută ca fiind o biserică a neamului nostru şi s-a rugat în permanenţă mai ales pentru înţelegerea paşnică a tuturor. În niciun moment nu am auzit la dânsul să îşi exprime cumva vreo idee de răzbunare. Nu exista aşa ceva. A fost o personalitate pot să spun”, a spus Iuliu Hossu.
Nepotul cardinalului îşi aminteşte că unchiul lui îl invita să mănânce împreună prăjituri, ceea ce îi bucura ca şi copil: „Era mult, mult deasupra. Mi se umple sufletul de bucurie când văd că aici, la Bistriţa, i se aduce un omagiu. Sper să fie recunoscut şi văzut ca atare în toată România. Îmi doresc ca România să rămână unită şi să se bucure mai mult om de om. În această perioadă, voi mai fi la Cluj, la Bucureşti unde va fi o slujbă la mormântul unchiului meu. În tot acest timp, stau cu familia la Milaş, locul în care s-a născut. Văd că este mult mai recunoscut în Cluj şi Bistriţa decât în satul lui natal”.
Ceea ce a ştiut despre unchiul său în legătură cu 1918, Iuliu Hossu-nepotul, a fost că „episcopul Iuliu Hossu a militat mereu să vadă Biserica Greco-Catolică recunoscută o biserică a neamului nostru şi s-a rugat în permanenţă mai ales pentru înţelegerea paşnică a tuturor. În niciun moment nu am auzit de la dânsul să-şi exprime cumva vreo idee de răzbunare. Nu exista aşa ceva….” Consider că această amintire este adevărată, mai ales dacă analizăm situaţia existentă în Transilvania, unde încă din a doua jumătate a secolului XVII, când a fost semnat Manifestul unirii, care este considerat astăzi îndeobşte ca fiind actul unirii cu Biserica Romei. El este datat 7 octombrie 1698 şi semnat de 38 de protopopi ai Bisericii Româneşti din Transilvania. majoritatea românilor au aparţinut în aceste ţinuturi confesiunii greco-catolice de rit răsăritean, unită cu Roma (conform unui recensământ din 1750, au fost consemnaţi în Transilvania 543.657 uniţi şi 25.165 neuniţi) Tot greco-catolici au fost şi primii care au pus bazele teoriei continuităţii daco-romane şi au militat pentru demonstrarea identităţii naţionale a românilor. Întâiul Cardinal a crescut şi s-a educat în acest spirit al neamului, iniţiat de Inochentie Micu Klein.
Sunt 31 de ani de când speranța Catolicilor Uniți este înșelată de guvernanți care nu vor să retrocedeze bunurile și terenurile care au fost munca părinților ,bunicilor . Uitați-vă la Săpânța și vedeți cum arată biserica făcută în stil RUSESC iar morți sunt făcuți ortoxi . Alegerea este și a noastră iar schimbarea numelui din BRU în biserică Greco Catolică ne demonstrează că conducerea începând cu Cardinalul vrea să facă unirea cu Ortoxia cum este acum între PNL și PSD. Când afirm acestea vin cu argumentul că în Sighetul Marmației de exemplu altarul care este în mijlocul noul preot oficiază cu spatele sau în calendar se scrie Hristos !
Dacă preoți nu mai luminează ,sau nu mai au gust de sare atunci noi care încercăm să ne spunem părerea . Așteptările noastre sunt din partea familiilor care sunt cunoscute să vină să ne lumineze să ne dea speranța că putem să avem demnitatea și credință.