O familie cu trei copii din Livezile, rămasă fără acoperiş la casă, ajutată de pompieri (FOTO)

O maşină Logan încărcată cu daruri a străbătut cu greu drumul desfundat şi plin de gropi care face legătura între DN 17 şi partea din comuna Livezile de la ieşire spre Rusu Bârgăului, în stânga, peste calea ferată.

Alexandru Biro lucra afară, iar Angela, soţia lui, era în casă cu cei mici, Flaviu şi Maria Roberta, de patru, respectiv cinci ani. Cu toţii îi aşteptau pe pompieri ştiind că vineri vor ajunge din nou la ei, nu să-i salveze, ci să-i bucure cu mici daruri. Cineva a spus „Alexandra e la şcoală încă!”, aşa că tatăl a luat repede bicicleta şi s-a dus în întâmpinarea ei ca nu cumva fetiţa să fie privată de bucuria de a răscoli prin pungi. În timp ce bărbatul a plecat să o întâmpine, pompierii au început să descarce tot ce au înghesuit în Logan.

Am intrat odată cu ei în casă unde mă aşteptam, nu ştiu de ce, să găsesc dezastru. Dar nici vorbă de aşa ceva. Mi-a fost dat să văd o încăpere mică, frumos aranjată, curată, cu o sobă în care lemnele ardeau. Cei mici, Flaviu şi Maria Roberta s-au grăbit să îmi arate că au jucării de pluş. Între timp, mama lor îmi spune povestea:  „De la sobă a pornit totul. A luat foc în pod. Nu avem horn şi s-a aprins. Ne-am speriat foarte tare fiindcă nu am mai putut face nimic până ce au ajuns pompierii”.

O întreb cum se descurcă într-un loc izolat, într-o cocioabă rămasă fără acoperiş.

„Avem trei copii. Au 4,5 şi 10 ani. Ne descurcăm bine. Eu sunt casnică, iar soţul meu e acasă acum. El mai merge în pădure, mai duce lemne, ne descurcăm cum putem”. Nu se plânge, nu face niciun apel. Se uită la mine cu o privire mulţumitoare. E fericită că au scăpat cu viaţă, că au un acoperiş deasupra capului. Nu mă pot abţine să întreb de ce ar avea nevoie.

„Acum nu ne lipseşte nimic. Nu vrem decât să ne facem din nou acoperişul şi să avem unde sta”, îmi răspunde. Apoi îţi ţâşnesc lacrimile în colţul ochilor.

Locuinţa are o singură cameră, nu are baie, doar un WC în fundul curţii, iar ca să ajungi acolo trebuie să calci pe pământul negru de la atât de mult scrum, un  peisaj dezolant pentru un adult, cu atât mai mult pentru un copil.

După ce au aflat de drama lor, cei de la Primăria Livezile au venit să-i viziteze şi să le propună să se mute în  sat.

„ Au venit şi domnii de la Primăria Livezile şi ne-au zis că poate ne mută în sat la tata socru, acolo să ne facă o cameră. Dacă nu, rămânem aici, ne facem acoperişul. Grajdul la cai ni l-am făcut şi până în primăvară ne descurcăm cumva”, îmi spune Angela Biro, bucuroasă de darurile de la pompieri.

Pe drumul şerpuit şi desfundat, se văd, în depărtare două umbre, un bărbat pe o bicicletă şi un copil alergând în faţa lui. Era Alexandra care fugea nerăbdătoare să vadă ce i-au adus pompierii. Curată, frumos îmbrăcată, fetiţa, care e elevă în clasa a III-a, zâmbeşte ca orice copil care se bucură încă dinainte să deschidă un dar.

Prima dovadă de generozitate au dat-o pompierii.

„În 8 ianuarie a fost un incendiu la această familie nevoiaşă. A ars acoperişul casei. Am reuşit să limităm propagarea focului şi familia a rămas cu ce se vede. Am rămas impresionaţi de situaţia lor. Am pus mână de la mână şi am adunat haine, alimente pentru a ajuta familia. S-au strâns alimente neperisabile, materiale, haine care îi ajută cât de cât”, a declarat Vasile Trifan, purtătorul de cuvânt al ISU Bistriţa.

Acum, e rândul nostru! Cât de greu poate fi pentru noi, ca şi comunitate, să punem umărul să refacem un acoperiş?

Cristiana Sabău

Pe pagina noastră de facebook puteţi vedea mai multe fotografii.