O lecţie pentru Dorin Dobra

Dar nu despre asta vreau să scriu acum. Proiectul „Zece pentru Bistriţa”, bun sau rău, a fost unul care a atras atenţia asupra unui grup de oameni, liberalii, care nu s-au ocupat de adunat ulei, zahăr şi macaroane pe care să le pună în depozite în aşteptarea lui 2012, ci au umplut zece cutiuţe cu idei. Acum, uitându-mă retrospectiv, nu mi se pare deloc o idee rea mai ales dacă mă gândesc la aşteptările electoratului liberal, iar dacă Dorin Dobra a avut ideea proiectului, cum ar zice Ion Creangă, bun cap a avut.

Azi, ascultându-l pe acelaşi Dorin Dobra vorbind despre „Zece pentru Bistriţa” la capitolul „dezamăgiri” (legate de percepţia proiectului în rândurile aliaţilor de la PSD),  m-am întristat fiindcă într-un fel sună declaraţiile politice belicioase la care nu se gândeşte mai nimeni cu seriozitate şi în alt fel sună dezamăgirile. Pe mulţi politicieni îi ia gura pe dinainte şi spun orice le trece prin cap, în timp ce alţii vorbesc rar şi cu sens. Pe aceştia din urmă merită să-i asculţi cu atenţie fiindcă s-ar putea să afli lucruri pe care tocmai ceilalţi le acoperă cu vorbăria lor.

Să ne înţelegem. Eu nu sunt un fan al lui Dorin Dobra şi cred că se ştie acest lucru, dar nu înseamnă că nu-i preţuiesc inteligenţa şi nu-i împărtăşesc dezamăgirea. Fac parte din generaţia lui Dorin Dobra, cea care a trăit conştient ultima parte a comunismului şi a gustat, tot conştient, din democraţie. Noi am învăţat să facem lucrurile într-un fel. Am urmat şcoli serioase, am dat examene să trecem din clasa a opta într-a noua, din clasa a zecea în clasa unsprezecea şi apoi să intrăm la facultate. Am avut răbdare, aşa cum ne-au învăţat părinţii şi profesorii. Am învăţat mai întâi pentru ca apoi să ne considerăm îndreptăţiţi să cerem ceva de la viaţă. Cei care au luat-o pe scurtături nu au fost modelele noastre.

Fără să cunosc în detaliu felul cum a procedat Dorin Dobra în politică, ceva mă face să cred că a urmat acelaşi principii. A construit şi a aşteptat ca cineva să observe acest lucru. A aşteptat degeaba. Azi a renunţat să mai pună cărămizi pe construcţia lui fiindcă şi-a dat seama că a ridicat-o într-un loc nepotrivit. Cred că aş fi făcut la fel. Să renunţi nu înseamnă să dai dovadă de slăbiciune. Înseamnă să conştientizezi că nu mai are rost. Mai bine pleci şi îi dai dreptate lui Milan Kundera. Da! „Viaţa e în altă parte!”.

Ar fi minunat ca oraşul nostru să fie condus de un sfat al înţelepţilor care să pună preţ pe idei. Nu este aşa. Oraşul, ca şi judeţul, ţara sau lumea în care trăim, sunt conduse de oameni care au diverse interese şi pentru care principiile sunt detalii. De ce să te cramponezi de principii când poţi trăi mai simplu fără ele?

Nu spun că Dorin Dobra, pentru că a renunţat, e un om cu principii. Nu am de unde şti. Nu spun nici că ceilalţi care nu l-au ascultat sunt lipsiţi de principii. Spun că e trist că nu ne pasă. Ziua se va încheia cu această furtună într-un pahar cu apă. Unii vor spune: „Ce mare lucru că a demisionat un membru al Biroului Municipal?”. Alţii vor arăta cu degetul: „Ăştia se ceartă, deşi nu au ajuns încă la putere!” sau „Iar o încasează liberalii!”. Simple vorbe în vânt care nu au valoare şi cărora nu le-aş da nici cea mai mică importanţă.

PNL încearcă, din răsputeri, să-şi arate vigoarea de altădată inclusiv prin exprimarea publică, de azi, a lui Dorin Dobra. E, cred, singurul partid în care oamenii adunaţi la o masă au cu toţii ceva de spus spre deosebire de vecinii de peste drum unde doar unul singur vorbeşte, restul ascultă şi execută. Din păcate, secătuit de lupte interne, rămas fără voci puternice date afară pe uşa din spate, obligat mereu să intre în câte o horă ca să nu stea pe margine, PNL arată aşa cum nu am fi vrut niciodată să-l vedem, obosit şi dezamăgit.

Nu ştiu care e lecţia zilei de azi. Regret că PNL a pierdut oameni de valoare care ar fi putut face cerc în jurul lui Dobra să-i apere onoarea şi principiile. E posibil să nu fi fost nimeni fiindcă nici el nu i-a apărat pe alţii sau poate pentru că el însuşi i-a obligat să plece. Fiecare are de învăţat lecţia lui.

 Cristiana Sabău