Oastea Domnului se adună la Bistrița

Biserica ”Sfânta Ana” din Bistrița găzduiește, în acest sfârșit de săptămână, Adunarea anuală a organizației Oastea Domnului, o mișcare din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa preotului ardelean Iosif Trifa.

Potrivit programului anunțat pe site-ul organizației, sâmbătă 9 noiembrie, începând cu ora 18.00, în Parohia Simionești va fi oficiată vecernia de către Prea Sfințitul Benedict, după care, de la ora 19.00, va fi Adunarea de tineret.

Duminică 10 noiembrie, de la ora 10.00, Oastea Domnului va participa la Liturghie la Biserica ”Sfânta Ana” din Bistrița, iar de la ora 14.00 va avea loc o adunare.

Oastea Domnului este o mișcare din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa preotului ardelean Iosif Trifa și cu binecuvântarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan care a inițiat o campanie de renaștere a ortodoxiei. Printre acțiunile sale s-a numărat și aducerea unor preoți entuziaști la Sibiu, sediul Mitropoliei, care să se ocupe cu activitatea misionară. Unul dintre aceștia a fost preotul Iosif Trifa, parohul din Vidra de Sus, județul Alba (satul natal al lui Avram Iancu). Trifa slujea de zece ani la Vidra, timp în care se remarcase pentru dăruirea pe care o manifestase în slujba ortodoxiei. În august 1921, preotul de la Vidra de Sus a fost convocat de mitropolit la Sibiu, pentru a i se da o misiune specială. Începând cu luna septembrie 1921 devenea duhovnic al studenților de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din localitate, potrivit Adevărul.

Foarte activ, Trifa nu s-a preocupat doar de îndrumarea spirituală a viitorilor preoți ortodocși. La 1 ianuarie 1922 a publicat primul număr din ziarul ”Lumina Satelor” pe care l-a condus până în anul 1934. Publicația Mitropoliei Ardealului a fost deosebit de influentă în perioada interbelică. A ajuns la tiraje de peste un milion de exemplare pe număr.

În cartea fundamentală a mișcării religioase, ”Ce este Oastea Domnului”, Iosif Trifa susține că Anul Nou 1923 l-a găsit pe gânduri. De 11 ani, de când fusese hirotonit preot, ”striga în pustiu fără urmare și roade”. Astfel, relatează preotul, a căzut în genunchi și s-a rugat la Dumnezeu ca să-l îndrume ”să lucreze cu mai multă izbândă”. Ca semn divin, Duhul Sfânt l-a îndemnat să publice în primul număr din „Lumina Satelor” pe anul 1923 o chemare. Prin aceasta, îi sfătuia pe credincioși să intre în anul nou cu dorința de a se lepăda de păcate. Nicolae Bălan a binecuvântat imediat inițiativa preotului Trifa. În spatele argumentelor teologice stăteau și cauze sociale care au contribuit la apariția Oastei Domnului.

Întâi de toate, Iosif Trifa a fost promotorul luptei contra alcoolismului. În cartea ”Ce este Oastea Domnului”, el susținea că era contrariat de faptul că oamenii nu mai aveau frică de Dumnezeu. Orășenii, dar și țăranii, nu mai credeau în Diavol, întrebându-se unde se află acesta. Însă, spunea Trifa, credincioșii nu erau conștienți că nu-l puteau vedea pe Diavol. Erau însă victime ale armelor cu care lucra acesta. Alcoolul era cea mai mare biruință a lui Satan, afirma Iosif Trifa. Tocmai de aceea, în manifestele sale, îi îndruma pe ostașii Domnului ”să se rupă dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice”. Omul trăia mai mult și mai bine fără băuturi alcoolice, spunea preotul. Pentru a se feri de patima beției, ostașii Domnului nu aveau voie să participe la petreceri, dansuri sau baluri. Acestea se sfârșeau cu ”beții și jocuri nebune”.

O altă interdicție se referea la sudalme (înjurături). Trifa spunea că așa cum Satana era un hulitor al lui Dumnezeu, tot astfel creștinul ieșea din cuvântul Domnului dacă rostea vorbe de ocară contra semenilor. Ostașilor Domnului le era interzis și tutunul. Trifa spunea că era ”un lucru urât și urâcios”. Cum putea oare un credincios să stea cu țigara în gură în fața Domnului? – se întreba preotul.

O altă cauză a apariției Oastei Domnului a fost răspândirea cultelor neoprotestante. Nu întâmplător mișcarea s-a dezvoltat în Transilvania, această regiune având comunități importante de evanghelici. Biserica Ortodoxă se temea de răspândirea neoprotestantismului în România după Unirea din 1918.

În scrierile sale, Iosif Trifa a fost deosebit de critic față de cultele neoprotestante.

Mișcarea religioasă Oastea Domnului avut o influență destul de importantă în perioada interbelică. Grupări de ”ostași” au apărut și în afara Transilvaniei. În 1936, Iosif Trifa susținea că avea adepți în toate județele României Mari, numărul membrilor mișcării depășind cifra de 100.000. În prezent, Oastea Domnului militează contra avorturilor și îndeamnă la protejarea mamei și a copilului. Organizația a luat poziții împotriva relațiilor homosexuale și militează contra răspândirii cultelor neoprotestante.