Unul dintre cele mai vechi obiceiuri din perioada Crăciunului și a Anului Nou, Jocul Urșilor, practicat îndeosebi în Moldova, poate fi văzut și pe străzile orașului Bistrița unde cei care îl practică fac un tărăboi de nedescris în speranța că vor primi cât mai mulți bani de la oameni.
Obiceiul este practicat îndeosebi în Moldova, iar de la o zonă la alta diferă perioada în care se practică. Urătorii sunt deghizați în urși sau interpretează roluri de ursari, fluierari și toboșari, imitând trupele de ursari care umblau cu animalele în lanțuri și le forțau să danseze, uneori pe jar.
Originea jocului este asociată de unii cercetători cu trupele de ursari nomazi din perioada medievală, iar locul din care provine jocul pare a fi Rusia, unde puii de urs au fost capturați, timp de secole, pentru a fi folosiți ca urși dansatori care însoțeau muzicienii de tavernă (skomorokhi). Urșii dansatori au fost răspândiți în toată Europa, din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea. Modul în care a evoluat Jocul Urșilor în perioada sărbătorilor de Crăciun și de Anul nou arată o îmbinare între acest obicei și Jocul Caprei, în unele comunități combinându-se cu Urătorii și cu Mascații, potrivit jurnalul.ro.
Jocul Caprei are origini românești mult mai vechi, fiind specific în unele regiuni pentru Anul Nou și zilei de Sfântul Vasile, iar în altele sunt specifice Ajunului Crăciunului și primei zile de Crăciun.
Dansul cu animale vii a fost interzis în comunism, dar obiceiul s-a păstrat, modificându-se: ursul a fost înlocuit cu un costum făcut dintr-o blană de animal, pe care o îmbracă cei care își însușesc rolul acestuia.
Jocul Urșilor se împletește și cu bătăile rituale dintre cete, iar obiceiul are elemente comune cu dansurile călușarilor, care s-au păstrat în Oltenia și care conțin un ritual șamanic de alungare a bolilor, de vindecare și de aducere a prosperității în comunitate.
Obiceiurile e bine să fie păstrate acolo unde s-au inventat, împământenit. Din păcate obiceiurilor, tradițiile, s-au transformat în câșiguri, speculă și comerț. Sunt pline trenurile, metroul, de țigani cu turca, ursul, capra, steaua. Dacă nu le dai bani riști să-ți primești câteva ,,obiceiuri ” de-ți trece dorul de Crăciun. Mult zgomot, pentru bani.
PĂREREA MEA!
Obiceiuri de Crăciun din Pakistan, nea Ioane. Nu mai avem scăpare.
Nea Ion, scrieți multe lucruri de bun simț, de om educat și pentru asta vă felicit!
De data aceasta, vă rog să fiți un pic îngăduitor. Este adevărat că ursarii au întrecut puțin măsura cu zgomotul dar atâta vreme cât ei mai vin, mai păstrăm amintirea Crăciunurilor de altădată. Să ne grăbim să ajungem în rândul țărilor europene curate și civilizate dar să nu dorim să pierdem, precum acele țări, colindul, jocul caprei, jocul ursului, care sunt in stratul lor profund rituri de renaștere, de omagiu adus luminii, din vremuri imemoriale.
Vă doresc un Crăciun luminos!
Cei care aveți peste 50 de ani și vă trageți de la țară, din zonă, unde ați văzut o astfel de țigănie pe la noi, cu ursari, fluierari și toboșari grețoși ? Ce tradiții sunt astea, când n-au nimic sfânt ori specific românesc în ele ?