Odată dispărute orele de lucru manual, cusutul se învaţă la muzeu

Ce pot face mâinile dibace? De exemplu, broderii! La Centrul German Bistriţa are loc zilele acestea un atelier de vacanţă la care participă 17 elevi, dar şi adulţi. Cu toţii învaţă tehnica broderiei folosită de saşii de odinioară. „E o modalitate frumoasă de petrecerea vacanţei”, spun cei mici, în timp ce adulţii găsesc în cusut relaxare şi chiar terapie.

Ideea i-a venit muzeografului Elena Pleniceanu care s-a gândit le le ofere copiilor o vacanţă activă în care să înveţe lucruri noi şi să se aleagă cu deprinderi pe care alte generaţii le dobândeau la orele de lucru manual. Astăzi, aceste cursuri nu mai apar în programă, iar multe fetiţe habar nu au nici măcar să introducă aţa prin urechile acului. Ca să nu mai vorbim despre răbdare, calitate pe care tot această generaţie se pare că nu mai este înzestrată.

„În cadrul şcolii de vară din acest an ne-am gândit să facem un atelier de broderie pentru că nu putem folosi spaţiile Complexului Muzeal, clădirea centrală fiind în proces de reabilitare. Cu ajutorul colegei mele Lavia Moldovan, am gândit un alt curs în care fetele să înveţe broderia săsească fiindcă ne aflăm la Casa Argintarului. În cadrul atelierelor, noi am început cu primii paşi. Învăţăm lucruri elementare pentru a putea, pe parcurs, să învăţăm să facem o broderie completă. Am început cu nişte petece pe care învăţăm diferitele puncte de broderie şi apoi avem bucăţile desenate cu modele de broderie desenate pe care le vom finaliza. Şcoala de vară durează o lună, iar la finalul lunii iulie sperăm să avem lucruri gata făcute. La cum s-au descurcat fetele încă din prima zi, eu cred că ne vor ieşi la final lucruri frumoase. Marţi şi joi avem câte două ore, de la 10.00 la 12.00. Avem înscriţi 17 copii de la diferite şcoli, de diferite vârste, în general clasele V-VIII, dar avem o fetiţă mai mică şi una mai mare”, a explicat Elena Pleniceanu pentru Timp Online.

În ce priveşte atracţia pentru lucru manual în secolul în care găsim lucruri gata făcute în orice magazin, Elena Pleniceanu spune că acesta este mai degrabă un hobby: „E bine să înveţi lucrul manual ca să îţi cultivi anumite dexterităţi în cazul fetelor. Sunt unele care au şi răbdare, şi pricepere. Se căleşte răbdarea, iar în cazul adulţilor e o terapie, un mod de a te relaxa.

Printre cursante am întâlnit-o şi pe profesoara Alina Luca de la Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Bistriţa.

„Am venit aici din dorinţa de a învăţa. Cos goblen încă din liceu, mă relaxează, dar nu ştiu să brodez şi am vrut să învăţ. E frumos, interesant, îmi place foarte mult. Eu, una, mă relaxez. Cum alţii iubesc să călătorească, mie îmi place foarte mult să cos şi mă relaxează foarte mult. Acum nu se mai face lucru manual la şcoală, iar fetele nu ştiu nici să bage aţă în ac, din păcate. Din păcate, sistemul de învăţământ insistă pe alte lucruri nefolositoare şi fetele ar trebui să înveţe să se descurce. Noi am învăţat şi să tricotăm şi să coasem, şi să coasem la maşină”, a spus ea.