Comunitatea Evreilor din Bistrița-Năsăud a comemorat, joi, Ziua Națională a Holocaustului, în amintirea momentului în care au fost deportați evreii din Regat în Transnistria. În absența noului președinte, Iosif Valter, amfitrion a fost secretarul Natalia Țigăuan.
La eveniment au participat prefectul Ovidiu Frenț, vicepreședintele Consiliului Județean, Ioan Țintean, viceprimarul Bistriței, Gelu Muthi, dar și directorul Centrului Județean pentru Cultură, Gavril Țărmure, care au depus coroane la Monumentul Deportaților împreună cu puținii evrei care au mai rămas în județ.
După o scurtă reamintire a ceea ce a însemnat Holocaustului, doamna Natalia Țigăuan a spus: ”Îi rog pe cei care au vizitat Auschwitz și Birkenau să povestească prietenilor și cunoscuților ce au văzut acolo. Celor care nu au fost le recomand să meragă și să vadă adevărata dimensiune a cuvântului Holocaust”.
La rândul lui viceprimarul Gelu Muthi a spus: ”Sunt 78 de ani de la începutul deportărilor masive din 1941. Și o să dau câteva citate: Învățăm din istorie că omul nu poate învăța nimic din istorie. Cei care își uită trecutul sunt condamnați să-l repete. Alte măști, aceeași piesă/ Alte guri, aceeași gamă. Aceastaă zi ar trebui să ne facă să fim vigilenți în fața urii, discriminării și dezumanizării. Este o zi în care trebuie să ne confruntăm cu cei care răspândesc minciuni despre istoria noastră și cei care pun la îndoilaă Holocaustul. Trebuie să ne aducem aminte de numele și de poveștile de viață ale celor pe care i-am pierdut pentru ca ei să nu dispară încă o dată. Este o zi în care trebuie să condamnăm cu fermitate ura, antisemitismul în toate formele sale. Oamenii trebuie să ia atitudine și să reacționeze când asistă la acte rasiale comise în public sau când aud sloganuri antisemite și nu numai. Numărul celor care au supraviețuit Holocaustului e în scădere, așadar responsabilitatea morală de a ne asigura că povestea lor continuă să facă parte din memoria colectivă, inclusiv în rândul generațiilor tinere, ne aparține. Antisemitismul nu este o amenințare doar la adresa evreilor, ci la adresa societății noastre deschise și liberale. Din nou, o să spun că cine nu învață din istorie riscă să o repete. Unii o repetă la nesfârșit și degeaba. Omagiile noastre pentru victimele Holocaustului, respect pentru suferința lor. Ne rugăm pentru ei și le păstrăm vie amintirea”.
Reamintim că în 9 octombrie este comemorat momentul în care au fost făcute deportări de către trupele horthiste imediat după ce partea de nord a a Ardealului a fost cedată Ungariei.
Din Bistriţa-Năsăud, aproape 6.000 de evrei au fost luaţi din casele lor în iunie 1944 şi deportaţi în Germania. Din cauza condiţiilor grele, 300 de evrei au murit înainte de a fi deportaţi şi au fost înmormântaţi în incinta lagărului, într-o groapă comună. Dintre cei care au fost transportaţi cu trenurile în Germania, doar 700 au reuşit să se mai întoarcă acasă. Niciun supraviețuitor al lagărelor de concentrare nu mai este în viață.
Evreii din Bistriţa au fost duşi iniţial într-un lagăr la patru kilometri de oraş, pe teritoriul actualei Staţiuni de Cercetare şi Producţie Pomicolă Bistriţa, unde se spunea că va fi pregătit terenul pentru o crescătorie de porci. Aproape 2.500 de locuitori ai ghetoului proveneau chiar din Bistriţa. Ceilalţi au fost aduşi din comunităţile din districtele Bistriţa de Jos şi Bistriţa de Sus, Năsăud şi Rodna.
Ghetoizarea evreilor din oraş s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei, Miklós Debreczeni. În alte comunităţi ale judeţului, operaţiunea a fost condusă de László Smolenszki, adjunctul de prefect, şi locotenent-colonelul de jandarmi Ernö Pasztai. Toţi patru participaseră, împreună cu László Endre, la conferinţa din 28 aprilie de la Târgu Mureş. Ghetoul, constând dintr-un număr de barăci şi adăposturi pentru porci, era inadecvat din toate punctele de vedere. Resursele de apă şi hrană au fost, în mare parte, foarte sărace, din cauza comportamentului inacceptabil al lui Heinrich Smolka, cel însărcinat cu asigurarea lor. Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat Gusztáv Órendi, un agent al Gestapo din Bistriţa. Autorităţile poliţieneşti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimişi la Bistriţa de colonelul Paksy-Kiss. După 10 mai 1944, prefect al judeţului a fost Kálmán Borbély.
Deportarea celor 5.981 de evrei din Bistriţa a avut loc la 2 şi 6 iunie 1944.
Evreii au făcut parte din naţiunea română mai bine de trei secole. De aceea cunoasterea istoriei comunităţii evreieşti de pe teritoriul românesc, este o necesitate , deoarece ignoranta poate naste monstri. In umă cu cativa ani Dan Sova a declarat pe un post de televiziune următoarele ineptii cu tentă antisemită: „pe teritoriul Romaniei niciun evreu nu a avut de suferit si asta se datorează lui Antonescu”. Această nesăbuinta a determinat la acea vreme reactii de consternare in multe cancelarii din intreaga lume. Lucrurile nu se rezolva cu scuze sau cu pareri de rau. Trebuie intrprinse actiuni concrete. In acest sens pe 8 octombrie 2019, Președintele Klaus Iohannis a semnat, într-o ceremonie publică la Palatul Cotroceni, legea care prevede înființarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România.
De aceea, ar fi bine ca si la Bistrita unde a existat o importanta comunitate evreiasca sa fie deschis un mic muzeu la Sinagoga din oras, o adevărată bijuterie arhitecturală, unde să fie prezentată o expoziţie de fotocopii după documente şi imagini legate de holocaust, care să aducă si mărturii legate de deportarea evreilor din Bistrita .
Sunt alături de cei care au comemorat Ziua Națională a Holocaustului din 9 octombrie 1941din România, dar și cu cei care au comemorat deportarea evreilor din Ardealul de Nord, a celor din județul Bistrița – Năsăud, ce a avut loc în datele de 2 și 6 iunie 1944. Unul dintre vorbitori, cel care a spus că, ”Învățăm din istorie că omul nu poate învăța nimic din istorie. Cei care își uită trecutul sunt condamnați să-l repete.”, cu ceea ce nu sunt de acord, deoarece trebuie să facem tot ce depinde de noi, ca urmașii noștri să nu repete, necunoscând pierderile și nenorocirile suferite de către frații noștri, datorită intoleranței manifestate de către unii dintre înaintașii noștri, față de alți frați. Dar aș putea să mai amintesc și faptul că nu avem voie nici să denaturăm adevărul istoric, așa cum a făcut vorbitorul care a spus: ”Reamintim că în 9 octombrie este comemorat momentul în care au fost făcute deportări de către trupele horthiste imediat după ce partea de nord a a Ardealului a fost cedată Ungariei.”, deoarece Ardealul de Nord a fost cedat în septembrie 1940 în urma celui de al II-lea Diktat de la Viena, iar mai-iunie 1944 nu a fost imediat după această dată, dar a fost și așa o faptă abominabilă din partea trupelor lui Szálasi și nu a trupelor horthiste, așa cum s-a afirmat în citat.
Evreii, aceasta natie imprastiata in toata lumea dar care are demnitate,credinta si respect, asta ar trebui sa avem si noi. Romani de la asa zisa libertate si democratie am uitat de tot, nu mai avem o scala de valori reala, nu avem credinta, nu avem mandria de roman, nu ne respectam traditilee si asa ne pierdem in lumea larga. Evreii astia plecati de mii de ani in lume isi respecta traditia, religia chiar si numele, la ei nu vezi ca la noi tot felul de nume franceze sau spaniole date copiilor, noi romanii din pacate copiem totul de la altii si in special ce este rau.