Omul sfinţeşte locul. Ce a reuşit prof. de ortopedie dr. Florian Purghel să facă de când e la Spitalul Bistriţa

(INTERVIU) Echipa de chirurgie ortopedică de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, condusă de prof. dr. Florian Purghel, poate să efectueze o serie de tehnici medicale ortopedice moderne în fracturi deosebit de complicate. Este motivul pentru care lista de aşteptare pentru operaţiile de şold este lungă, pe ea înscriindu-se inclusiv pacienţi din Bucureşti sau Sulina.

Profesorul de ortopedie Florian Purghel, fost şef de secţie la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” Bucureşti şi preşedintele unei asociaţii naţionale de osteosinteză modernă (metodă chirurgicală de fixare a fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unui material inert de obicei metalic: șuruburi, butoane, sârme sau plăci metalice sau cu material resorbabil în special pentru fixare fragmentelor articulare mici), a venit la Bistriţa în inanuarie 2015, ocazie cu care a avut amabilitatea să acorde un interviu, în exclusivitate, publicaţiei noastre. De atunci, a efectuat numeroase operaţii complicate şi a pus umărul la creşterea prestigiunului spitalului.

Reporter: Domnule profesor, vă aflaţi de peste doi ani. Cum au fost pentru dumneavoastră? 

Prof. dr. Florian Purghel: Am găsit la Bistriţa un spital plăcut, foarte curat, dar la sosire, la ortopedie, am întâlnit aici o atitudine mai veche, să zicem, legată de tratamentul fracturilor. Multe se tratau cu gips, iar în privinţa tehnicii operatorii existau doar câteva cam vechi. La momentul în care am venit, am găsit o deschidere totală a administraţiei spitalului, în frunte cu domnul profesor Buta, care a înţeles momentul schimbării. Într-adevăr, am fost sprijiniţi apropo de dotare. Realmente chirurgia ortopedică, recunosc şi americanii, este a doua ca şi importanţă, dificultate, dar şi ca şi costuri dintre specialităţile chirurgicale. Aşa că aici s-a făcut o dotare cu materiale de osteosinteză moderne.

Problema este mult mai complicată fiindcă aceste materiale trebuie să fie aplicate de o echipă în cunoaştere de cauză, adică trebuie specializaţi medicii respectivi. Colegii mei au înţeles acest moment şi, de doi  ani de când sunt aici, am reuşit să implementez o serie de tehnici chirurgicale de osteosinteză modernă, ca de exemplu osteosinteza cu tijele de femur blocate, tijele de tip Gamma, etc. La momentul actual, echipa de chirurgie ortopedică de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa poate să efectueze o serie de tehnici medicale ortopedice moderne în fracturi deosebit de complicate. Printre altele se fac fracturile de cotil, toate tipurile de fracturi de femur, gambă, braţ, antebraţ şi aşa mai departe, nişte operaţii complicate care necesită şi dotarea de rigoare.

De care aveţi parte în noul bloc operator. 

Aşa este. În ceea ce priveşte artoplastia de şold şi de genunchi. Aici, la Bistriţa, nu se făceau decât proteze parţiale de şold care au o tehnică de dificultate medie. Din punct de vedere al artoplastiei totale, adică protezele de şold şi de genunchi, acestea cer o dotare specială, o echipă specială şi săli de operaţii speciale. De când s-a înfiinţat blocul operator nou – care e de talie europeană, fără nicio exagerare, vă spun lucrul acesta având în vedere că am lucrat în multe spitale din Bucureşti, dar şi din străinătate – şi ambientul creat la înaltă performanţă determină, până la urmă, cu o echipă de înaltă performanţă şi o dotare de înaltă performanţă, excelenţă. Sigur că, până la a face un centru de excelenţă – care e o dorinţă de viitor – sunt paşi mulţi de făcut, dar totul este în favoarea acestei dezvoltări ulterior.

Cum au reacţionat medicii bistriţeni la maniera dumneavoastră de lucru? 

Experienţa pe care am avut-o din punct de vedere didactic, dar şi din punctul de vedere al funcţiilor administrative ca şef de secţie sau ca director medical al Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” m-au ajutat enorm. Am găsit aici nişte colegi cu o deschidere totală, dornici să asimileze noul cu o lăcomie teribilă. Astăzi, aproape toţi efectuează tehnici medicale pe care acum doi ani nici nu le discutau. Saltul din punctul de vedere al calităţii este foarte mare şi mă bucură acest lucru foarte mult.

A existat vreun caz pe care l-aţi operat la Bistriţa şi v-a impresionat?

Am operat un caz de fractură de şold care, unui bătrân, îi poate aduce moartea în foarte scurt timp prin complicaţiile pe care le dă. O tehnică operatorie modernă îl poate pune pe picioare în două zile şi îi poate aduce o vindecare foarte rapidă. După o primă operaţie a mea, acest DHS – Dynamic Hip Screw – o bătrână de 82 de ani, după ce am operat-o, la prima vizită mă întreabă: Da’ ghips nu-mi puneţi? Unde-i ghipsul? La care eu: Nu pun ghips la operaţiile astea. Ea: Tulai Doamne! Dar n-o reuşit? Eu: Ba da, o reuşit, puteţi să vă ridicaţi, să vă sculaţi. Puteţi umbla? Asta a fost pentru mine, dar şi pentru ea, una din cele mai mari uimiri. La momentul în care chirurgia ortopedică modernă, prin operaţiile pe care le fac, nu mai are nevoie de imobilizări gipsate, care înseamnă înţepenire articulară, hipotrofie musculară, etc, eu consider că e făcut saltul de la clasic – chirurgia albă ortopedică- la modern.

Înţeleg că aveţi o listă lungă de pacienţi. 

Da, cu lista de pacienţi sunt obişnuit încă de la Bucureşti. Altfel nu se poate. Majoritatea sunt din judeţul Bistriţa-Năsăud. Nu mi-am putut închipui că pot exista atâtea artroze în această zonă. Este o zonă cu oameni extrem de muncitori, iar uzura, până la cea articulară, îşi spune cuvântul. Dar există şi zonele limitrofe, cum ar fi Bucovina, Clujul şi Tîrgu Mureş. Nu vreau să spun că cei din Cluj şi Tîrgu Mureş vin aici, Doamne fereşte, nu! Sunt o serie de cazuri care vin şi aici. Am avut şi de la Sulina, şi din zona Alba. Pe mine mă bucură acest lucru. Cei care vin din altă parte sunt, în mare, fie bolnavi pe care i-am operat eu mai demult şi au nevoie de încă o operaţie pentru celălalt şold sau genunchi şi cunoştinţele lor care au auzit de mine şi preferă, unii dintre ei, să facă drumul acesta lung spre Bistriţa pur şi simplu din auzite sau din recomandările celor cu care au vorbit. Îmi doresc să fiu sănătos şi să funcţionez cât mai mult posibil pentru ca ei mei colegi să prindă tainele acestei chirurgii ortopedice care este extraordinar de frumoasă în cât mai multe dintre detaliile ei.

Domnule profesor, v-am văzut la multe concerte şi vreau să vă mai întreb cum v-aţi adaptat la Bistriţa? 

Apropo de asta, vreau să vă spun că eu şi soţia am avut un abonament la Ateneul Român la orchestra simfonică, timp de vreo 20 de ani, deci suntem nişte melomani pătimaşi. Venind la Bistriţa am crezut că partea aceasta va fi uitată fiindcă Bistriţa deocamdată nu are un teatru permanent, nu are operă, însă umirea mea este că există aici oameni de cultură absolut formidabili, adică reuşesc să aducă nume sonore din muzica simfonică, populară, uşoară şi sunt o serie de concerte extraordinare. Nu îţi vine să crezi că duelul celor două viori poate fi ascultat la Bistriţa, că Grigore Leşe vine frecvent aici. Îmi place mult la Bistriţa, sunt locuri minunate aici: Colibiţa, Piatra Fântânele, etc. Sunt şi oameni deosebiţi, ospitalieri şi extrem de muncitori.

Sunteţi şi schior. Aşteptaţi ca sportiv deschiderea pârtiei? Probabil, ca medic, nu. 

Apropo de accidentele de schi pe care le-ar putea provoca dezvoltarea unui turism de specialitate, astea sunt inerente şi noi suntem pregătiţi. Mie îmi place să schiez, aşa că aş dori să se vitalizeze o astfel de idee fiindcă iarna aceasta a trebuit să merg fie la Poiana Braşov să schiez, fie la Vatra Dornei, cam departe. Cred că Bistriţa merită o pârtie de schi unde oamenii să se poată distra.

Managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, a declarat la rândul lui că prezenţa prof. dr. Florian Purghel la Bistriţa a făcut ca secţia de ortopediesă cunoască un adevărat progres, similar trecerii de la „săritura în înălţime, la săritura cu prăjina”.

„Foarte multă lume nu a crezut că investiţiile în infrastructură vor duce la atragerea de specialişti. Iată că într-un interval scurt de timp, nu e un an de când s-a dat în folosinţă acest nou bloc operator cu toate dotările sale, saltul este, chiar şi pentru mine, peste aşteptări. Au început operaţii pe creier, pe măduva spinării, reconstrucţii importante de ţesuturi, de părţi moi, etc. În ce priveşte ortopedia, prin intermediul domnului profesor am reuşit să accesăm tehnicile acestea noi. În ortopedie, lucrurile au evoluat foarte mult de la tehnici operatorii până la materialele care se folosesc. În urmă cu 20-30 de ani, fracturile erau rezolvate în mod rudimentar cu tije, cu trusa care conţinea inclusiv o cheie franceză, ciocan, ca la maşină. Nu-ţi vine să crezi acum ce a putut să ofere tehnica acestei specialităţi. Deja echipa a devenit complexă. Pe lângă medic, asistentă, gipsar, sunt tehnicienii care vin cu tije mai ales la operaţiile laborioase în artoplastia de şold. Cu câteva zile înainte de operaţie, echipa devine numeroasă. Bistriţa se află la intersecţia unor căi de comunicaţie, are un specific din punctul de vedere al muncilor grele, iar traumatologia se situează printre primele patologii în morbiditatea judeţului, iar spitalul s-a gândit aceste lucruri. Am insistat să dezvoltăm şi baza terapeutică şi echipa medicală şi mă bucur că domnul profesor conduce această echipă, o formează, şi performanţele să văd. Lista de aşteptare la operaţiile de şold e lungă, se întinde pe câteva luni. Avem pacienţi chiar din Bucureşti. Faptul că există o avalanşă de pacienţi spune totul”, a declarat prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta.