Ovidiu Creţu: Revoluţia din 1989, un punct luminos. S-au făcut paşi extrem de mari şi importanţi

”Aniversăm 25 de ani de la nişte evenimente care ne-au schimbat radical în bine viaţa, un sfert de secol este cam jumătate din perioada în care am trăit sub comunişti, o perioadă extrem de grea, parcă din ce în ce mai grea şi de nesuportat odată cu trecerea timpului. Revoluţia din 1989, pe fondul unor mişcări generale revoluţionare în toată Europa comunistă, a avut la noi cauze şi mai profunde, din cauza statului poliţienesc generalizat, a unei Securităţi omniprezente şi mai ales a unui regim aberant de austeritate care ameninţa chiar fiinţa noastră biologică. În decembrie 1989, revoluţionarii din Timişoara, urmaţi apoi de cei din celelalte oraşe, inclusiv Bistriţa, au fost capabili să lase totul la o parte, grijile pentru ziua de mâine, pentru consecinţele care ar fi putut apărea, şi au ieşit pentru a cere elementarul drrept uman: libertatea. Libertatea pentru care s-a ieşit în stradă a fost cel mai important lucru câştigat. Schimbarea sistemului comunist a fost ţinta esenţială a Revoluţiei.

Din nefericire, spre deosebire de alte revoluţii, din Cehia, Polonia, Ungaria, sau RDG, la noi a fost o revoluţie sângeroasă. Poate că şi regimul comunist de la noi a fost cel mai opresiv, cel mai drastic. Revolta românilor a fost cea mai puternică şi în afară de mii de morţi a însemnat şi lichidarea cuplului Ceauşescu, dictatori care au transformat încetul cu încetul o ţară frumoasă într-o închisoare pentru 20 de milioane de oameni. Ne aducem aminte o perioadă de neimaginat pentru cei care nu au trăit-o. E aproape imposibil să înţeleagă tinerii de astăzi sau străinii cum au putut 20 de milioane de oameni să rabde un astfel de jug. Ieşirea peste tot în stradă a fost suportul esenţial al Revoluţiei. Trebuie menţionaţi în primul rând martirii, eroii căzuţi, dar şi cei care sunt în viaţă, deoarece au avut curajul să iasă în faţă, să mobilizeze oamenii, iar în oraş cetăţeni de toate vârstele s-au alăturat coloanei, ajungând în piaţă peste 10.000 de oameni. Dacă nu era fermentul din zona industrială, care îi are în frunte pe Benţa, Avram, Blaga, Chereji şi alţii, e greu de imaginat că ieşea cineva din altă parte. În zona industrială se trăia cel mai greu, erau cele mai dificile condiţii.

Sacrificiul pentru ceea ce s-a realizat după este unul care cu siguranţă va rămâne în memoria cel puţin a celor care au trăit acele vremuri, dar avem datoria să transmitem aceste informaţii mai departe noilor generaţii, ca să nu uite şi astfel de devieri ale societăţii să nu se mai repete. Revoluţia şi-a atins ţelul, am câştigat libertatea: a cuvântului, de mişcare, de a hotărî asupra eului nostru fiecare şi multe alte lucruri bune. Poate că evoluţia societăţii nu a ajuns încă în toate zonele la ceea ce ar fi dorit oamenii atunci, e perfect adevărat, dar cu certitudine paşii făcuţi sunt extrem de mari şi extrem de importanţi. Cred că Revoluţia din 1989 va rămâne ca unul dintre punctele luminoase ale istoriei noastre zbuciumate. Recunoştinţa noastră pentru martiri şi eroi să rămână veşnic în mintea şi inima noastră”.