Cu o tradiţie de peste 60 de ani, Palatul Copiilor Bistriţa s-a înfiinţat în anul 1950 cu titulatura de ,,Casa Pionierilor Bistriţa”, devenind ulterior ,,Casa Pionerilor şi Şoimilor Patriei Bistriţa”. Din anii 1990, când s-a făcut depolitizarea activităţilor nonformale din România, denumirea instituţiei a fost schimbată în ,,Palatul Copiilor”, dat fiind faptul că această instituţie îşi are sediu în capitala de judeţ.
La momentul de faţă Palatul Copiilor îşi are locaţia pe strada Florilor nr.3-5 la etajul II al Şcolii Generale nr.4, tel. 0263/211682 (în spatele blocului Lama), iar cercurile care funcţionează sunt structurate în mai multe domenii: tehnico –ştiinţific, cultural- artistic , sportiv-turistic şi sunt coordonate de către cadre didactice cu studii superioare cu o pregătire profesională foarte competentă.
Aşa cum spune şi numele instituţiei noastre, Palatul este un spaţiu în care copiii sunt personaje principale. Activităţile propuse în cadrul cercurilor artistice, tehnice şi sportive au ca obiectiv principal cultivarea creativităţii celor mici şi atingerea performanţelor în domeniile care îi pasionează.
Ca şi în învăţământul de masă, activităţile se desfăşoară pe durata anului şcolar. Spre deosebire de şcoală însă, Palatul Copiilor este un loc în care graniţa dintre bancă şi catedră nu există, iar notele sunt înlocuite cu diplome şi aplauze. Cu siguranţă, fiecare copil îşi poate găsi un cerc pe placul sufletului său (din cele peste 14 cercuri existente) şi va rămâne ataşat mulţi ani de grupă şi de profesorul coordonator. Pentru că noi, la Palatul Copiilor , ştim cum sunt copiii zilelor noastre: curioşi, inteligenţi, veseli, creativi.
De aceea ştim ce trebuie să le oferim: locul unde să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare, recompensele care să-i motiveze. La Palatul Copiilor Bistriţa, copiii şi tinerii sunt puşi în valoare, apreciaţi cum se cuvine şi premiaţi pe măsura eforturilor şi rezultatelor obţinute.
Cercurile la care se pot înscrie copiii şi adolescenţii în anul şcolar 2013-2014 sunt:
Cercul de pictură. prof. Elena Nacu
Cercul de chimie aplicata/desing vestimentar. prof. Maria Gaina
Cercul de dans modern. prof. Zina Morar
Cercul de dans popular. prof. Teodor Puşcaş (foto 4 jos)
Cercul de teatru /iniţiere limbă greacă. prof.Antonia Orban (foto 3 jos)
Cercul teatru, creatie literara. prof. Ionela Nuşfelean
Cercul de navo/modele. prof. Adrian Reman
Cercul de aero/modele. prof. Ioan Făgărăşan
Cercul de agrobiologie. prof. Scridon Dorin
Cercul de floricultură/acvaristică. prof. Sever Şuteu
Cercul de informatică. prof. Iulia Istrate
Cercul de electrotehnică. prof. Dorel Nicoară (foto 1 jos)
Cercul de GO. prof. Teodor Vârtic
Cercul de tenis de masă . prof. Calin Deac
Este de precizat faptul că vârsta elevilor admisă variază de la cerc la cerc, în funcţie de cerinţele activităţii şi de dezvoltarea şi aptitudinile copilului. De aceea recomandăm părinţilor să contacteze direct conducătorul de cerc pentru a afla mai multe detalii cu privire la limita de vârstă de la care sunt admişi copiii.
Înscrierile se pot face zilnic la secretariatul instituţiei înte orele 08 – 15 până la data de 01 octombrie 2013 , orele 16.00, când va fi şi deschiderea oficial, care va avea loc în incinta Şcolii Generale nr.4.cu participarea tuturor elevilor înscrişi la cercurile Palatului, dar şi a părinţilor şi cadrelor didactice.
Vă aşteptăm cu mult drag,
prof. Teodor Puşcaş
Fabulos! Nu imi vine sa cred ca inca mai exista Palatul Copiilor. Ce amintiri frumoase. Cu niste multi ani in urma era pe Ispirescu colt cu Cerbului …
Mi-aduc aminte si acum de anii in care faceam aero/modele. Era un miros specific de lemn; lemn proaspat care se simtea imediat ce intrai in incapere, imbinat cu sapun pentru a ‘raci’ panzele de traforaj care se rupeau imediat sub mainile noastre de incepatori. Incepeam cu avioane mici, usor de construit si, dupa un an, ajungeam sa facem adevarate ‘bijuterii’ din lemn si panza. Respiram sentimentul ca timpul avea infinita rabdare cu noi. Iar dl. Fagarasan era intr-adevar un pedagog adevarat de moda veche. Meseria o furase de la tatal lui, care la randu-i fusese profesor de aero-modele si ii fusese profesor tatalui meu si tot asa. Cum trece timpul …
Tin minte si acum cand, sub privirile tuturor vecinilor, am testat ‘Omul cu parasuta’. Era parca al treilea in program. Mama il aruncase de la etajul patru si eu trebuia sa il prind. De prins nu l-am prins, dar a planat frumos in aer pana in gradina scolii generale nr. 1 🙂 Apoi, una din cele mai dificile avioane de construit era ‘Egreta’, un avion de aproape un metru lungime. Era o ‘bijuterie’ la care am muncit sase luni. Vreo zece ani cred ca l-am pastrat pe dulap ca amintire. Tin minte ca alti colegi care erau mai indemanatici si ale caror avioane intr-adevar sfidau legile gravitationale, participau la competitii. Era frumos. Nu aveam calculatoare pe atunci si era mai bine, cred. Ieseam mai mult la aer, stateam mai mult in natura, eram mai aproape de lucruri practice.
Pacat ca nu se mediatizeaza mai mult evenimentele lor, mai ales la sfarsit de ciclu. Pe vremea noastra, la sfarsit de program, se lansau ba navele la apa, ba avioanele pe dealul de la Budac, etc. Sunt convins ca astazi multi copii ar fi interesati. La un moment dat te saturi si de realitatea virtuala si mai vrei sa pui mana pe-o pusca/avion/nava ‘adevarata’ facut/a din lemn. Trebuie doar sa le fie prezentate alternativele. De venit, vin singuri, e in natura lor sa aleaga astfel.
Felicitari si multumiri deopotriva pentru articol. Pentru cateva clipe am dat timpul inapoi cu 15 ani de zile.