Porumbelul voiajor (călător, postaş) este dotat cu un extraordinar simţ de orientare fiind capabil să se întoarcă acasă de la distante de peste 1500km. Cercetătorii spun că porumbeii voiajori se ghidează în drumul lor către casă după câmpul electromagnetic al pământului sau după soare, scriu site-urile de specialitate. Porumbelul voiajor, lansat departe de casă, este întotdeauna mânat de instinct să revină la cuibul sau a omul a speculat acest comportament, şi astfel au apărut concursurile cu porumbei voiajori. Cele mai bune râse de porumbei voiajori s-au format în Belgia, „tara columbofiliei”, unde există şi în prezent cel mai mare număr de columbofili.
Porumbeii voiajori au o memorie foarte bună, fiind multe cazuri în care spre exemplu, un porumbel cumpărat dintr-o ţara şi ţinut închis ani de zile în altă, la sute de kilometri depărtare la noul proprietar, a scăpat şi s-a întors la locul unde s-a născut. De aceea, cine doreşte să înceapă să concureze cu porumbei, trebuie să achiziţioneze pui sau şi mai bine, porumbei maturi cu origini şi rezultate bune, din care se se reproducă loturi de pui.
„Puii care au învăţat să zboare în jurul unei crescătorii, se vor întoarce acolo toată viaţa. Sigur că sunt şi excepţii, totul ţine de inteligenţa păsării, şi de dragostea sa de casă. Foarte mulţi porumbei voiajori preferă să rabde de foame decât să între în crescătorii străine. Aceştia sunt cei mai buni. Se mai întâmplă şi accidente sau porumbeii pur şi simplu nu au origine bună de mari cursieri, şi atunci vor intră în crescătoriile străine. Unii rămân definitiv, iar alţii îşi recapătă forţele după care continuă drumul spre casă. Un fenomen detestat de toţi columbofilii cinstiţi este braconajul a prin braconaj columbofil se înţelege ţinerea în captivitate a unui porumbel ce nu îţi aparţine. Nu există însă legi care să stopeze acest fenomen”, arată sursa citată.
Despre concursurile de porumbei vioajori am discutat cu Mihai Macovschi (foto), arbitru în cadrul Federaţiei Crescătorilor de Porumbei din România, originar din Braşov, prezent zilele acestea la Bistriţa la Expoziţia „Provincia Transilvania” care are loc la Sala Polivalentă.
În exclusivitate pentru Timp Online, domnia sa a relatat că în concursurile de porumbei, zborurile încep de la o sută de kilometri şi se încheie la 1200 de kilometri, fiind importantă atât distanţa, cât şi viteza cu care zboară păsările. „Acesta este un hobby destul de scump. La noi în ţară, porumbeii campioni costă de la 150 de euro şi se ajunge la mii de euro, dar la nivel european se ajunge la nişte sume fantastice, de 300.000 de euro. Dacă îi spui cuiva, nu te crede. Porumbeii ajung să depăşească valoarea a două-trei maşini. Taivanezii şi chinezii sunt cei care ajung să dea bani mulţi pe porumbei. De pe urma campionilor europeni,ei scot produşi pe care îi bagă pe columbodroame şi aceia le aduc bani mulţi. Porumbeii noştri de viteză pot fi consideraţi ca şi maşinile de Formula 1. În funcţie şi de zona în care stai, şi de climă şi condiţiile meteo ale zilei respective, porumbeii pot veni cu viteze mari de acolo de unde le-ai dat drumul. Sunt etape cu vânt din spate în care porumbeii au reuşit să vină cu 1900 de metri pe minut, noi aşa le măsurăm viteza”, a spus el.
Macovschi a spus că în afară de concursurile oficiale, columbofilii organizează curse şi pariază.
„Se fac şi pariuri. Fiecare porumbel poartă un inel cu o serie genealogică. Fiecare pasăre are un microcip pe picior. Acel microcip e cuplat cu seria lui genealogică şi introdus într-o bază de date. Când se începe îmbarcarea porumbelului, acel cip se trece prin sistemul de îmbarcare, se listează, iar eu spun că porumbelul cu seria respectivă va veni acasă şi pariez pe el. Avem nişte ceasuri electronice cu nişte trape cu care aşteptăm porumbeii. Când pasărea a sosit acasă, se aşază pe acea trapă. Trapa comunică cu ceasul, iar ceasul îmi indică ora, minutul, secunda în care a sosit, viteza cu care a zburat. Se face un clasament în funcţie de viteză. Se pun puţini bani în joc. Se pun câte 20 de lei de porumbel, se strâng câteva sute de lei la o etapă şi cineva câştigă banii aceştia, cel puţin în federaţia noastră. Mai este în România şi o federaţie a profesioniştilor, mai mult din zona de sud a ţării. Ei joacă pe bani grei, pariază mult. Cineva tot timpul câştigă şi nu sume mici”, ne-a declarat arbitrul.
Întrebat dacă a câştigat vreodată pariuri, domnia sa ne-a spus: „Da, dar nu cine ştie ce. Satisfacţia că se întorc acasă şi că îi pot aduce în expoziţii e cea mai mare”.
„Poate părea incredibil, dar puii de porumbel născuţi cu doar câteva luni în urmă pot parcurge fără probleme sute de kilometri în zbor. Vorbim aici, desigur, de porumbeii din familii de buni zburători, selecţionaţi ani de zile pe un singur criteriu, acela fiind performanţă în concursuri. Există şi voiajori fără performanţe deosebite, dar ei sunt cei ce îngroaşă rândurile porumbeilor ce ajung acasă după ce adevăraţii zburători au încheiat de mult cursă, sau nu mai ajung deloc. De aceea şi preţurile porumbeilor variază mult, pornind de la 1-200 de lei şi ajungând până la sute sau chiar mii de euro. Nu înseamnă neapărat că porumbeii ieftini sunt proşti, ei pot fi obţinuţi de la columbofilii ce vor să ajute pe cineva aflat la început de drum. La fel, nu înseamnă că porumbeii foarte scumpi îşi merită banii. De exemplu, doi porumbei care au avut rezultate foarte bune în concursuri nu vor avea neapărat numai urmaşi la fel de buni, la fel cum doi porumbei medii pot da naştere unui porumbel mult superior părinţilor. Dacă porumbeii foarte buni(şi scumpi) ar fi avut numai pui la fel că ei, concursurile ar fi fost de mult dominate de cei ce dispun de mulţi bani, însă nu se întâmplă aşa. Este vorba şi de noroc, şi de simţ columbofil, de experienţă şi de legile geneticii”, se mai arată pe site-ul porumbei.ro
Adaugă comentariu