Coordonatorul științific al cărții, Claudiu Iușan (foto) de la Administrația Parcului Național Munții Rodnei (APNMR) a declarat, marți, într-o conferință de presă, că la Monografia Parcului Național Munții Rodnei au lucrat, timp de patru ani, trei oameni care au colectat informații despre flora și fauna din Munții Rodnei publicate în peste 400 de lucrări în mai multe țări
„Lucrarea e o sinteză a ceea ce s-a publicat până în prezent. Sunt peste 400 de titluri bibliografice de referință. S-a început colectarea materialelor în urmă cu patru ani, după care, prin intermediul unui proiect câștigat de APNMR și finanțat prin POS Mediu 2007 cu suma 594.000 de euro, a putut fi editată în condiții grafice deosebite și într-un tiraj de 1500 de exemplare. O parte vor fi direcționate spre biblioteci, urmând ca, într-o altă etapă, cartea să fie tradusă și în limba engleză”, a declarat Iușan.
El a explicat că au fost peste o mie de articole din diverse domenii cum ar fi botanică, zoologie, geografie și multe altele.
„Colectarea materialelor a fost dificilă deoarece s-au publicat în diverse jurnale și simpozioane locale în toate colțurile lumii. Aceste articole au fost foarte greu de obținut, dar am reușit să sintetizăm materialul și să inventariem flora și fauna așa încât avem 6516 specii, ceea ce înseamnă că PNMR se situează pe primele trei locuri din punctul de vedere al biodiversității, după Delta Dunării și alături de Retezat. Sunt mult mai multe specii, noi estimăm că sunt peste zece mii de specii, poate chiar 15.000, dar inventarul pe care l-am făcut s-a oprit la această cifră”, a spus el.
Iușan a mai adăugat că Monografia Parcului Național Munții Rodnei este o carte de căpătâi care va sta la baza următoarelor studii ce se vor face.
„E un punct de plecare. Nu o considerăm perfectă, o vom reedita anul viitor cu o serie de detalii privind distribuția speciilor. Au fost și unele sugestii să notăm unde se află aceste specii. O parte sunt endemice, adică se găsesc doar local sau în lanțul Capraților, așa încât am luat decizia să nu publicăm locurile unde se află ca să nu creștem presiunea asupra lor, să vină colecționari care să colecteze aceste specii unele fiind deja pe cale de dispariție”, a spus el.
Printre speciile de floră care au dispărut deja din Munții Rodnei el a menționat „Păișul lui Porcius” care se găsea în zonă în urmă cu o sută de ani, iar acum a dispărut din Munții Rodnei cel mai probabil din cauza suprapășunatului.
„Această specie a fost găsită, din fericire, în Ucraina, la o distanță de 90-95 de kilometri. Probabil că vom iniția un proiect de reintroducere fiindcă era o emblemă a Munților Rodnei”, a spus Iușan.
În ce privește fauna, pe cale de dispariție sunt cocoșul de mesteacăn și râul, ultima specie urmând să fie monitorizată în perioada următoare prin intermediul a două exemplare care vor fi observate prin GPS.
Iușan a mai adăugat că pentru păstrarea acestor valori unice, APNMR trebuie să intervină cu măsuri de management.
„Încercăm să păstrăm un echilibru între comunitate, om și natură. Până o să găsim calea cea mai bună, va dura. Administrația PNMR s-a înființat doar în 2004. În cei șapte-opt ani e destul de dificil să dobândești suficientă experiență ca să administrezi o astfel de arie protejată în care diversitatea și complexitatea problemelor uneori ne copleșesc”, a spus el.
Pe coperta cărții în care flora și fauna nu apare decât cu denumirea sa științifică se află o fotografie cu o floare denumită „Opiațul Munților Rodnei”, foarte rară, care a stârnit interesul multor botaniști din întreaga lume.
Parcul Național Munții Rodnei se întinde pe 46.417 hectare din care 80% pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud și 20% pe teritoriul județului Maramureș, iar ca Rezervație a Biosferei sunt declarate 44.000 de hectare. Pe teritoriul parcului, există două rezervații știinfice. Este vorba de Pietrosu Mare (3300 de ha) și Piatra Rea (409 ha), două zone cu protecție strictă Lala – Bila (1361 ha) și Corogniș (592 ha), zone de protecție integrală, zone de conservare durabilă (14.558 de ha), zone de dezvoltare durabilă (22,8 ha care includ localitățile Valea Vinului din Bistrița-Năsăud și strada Fântâna din Borșa, Maramureș), respectiv zone ecologice, cele mai de interes fiind Complexul carstic Tăușoare, Poiana cu Bulbuci sau Preluca Măgurii.
Adaugă comentariu