Premieră mondială. 18 hibrizi de prun transgenic, plantați la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița

O premieră mondială în materie de cercetare se înregistrează anul acesta la Bistrița. La Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița a fost înființată prima plantație cu 18 pruni hibrizi androsterili derivați din încrucișarea dintre diferite soiuri românești androsterile și prunul transgenic.

Aceasta după ce anul trecut, cei 18 hibrizi transgenici selecționați au fost înmulțiți pe portaltoi convenționali, iar în primăvara acestui an au fost transplantați în câmp pentru înființarea de facto a lotului experimental. Este rezultatul unei munci de peste 20 de ani, despre care a avut amabilitatea să ne vorbească dr. ing. Ioan Zagrai, directorul SCDP Bistrița.

Domnule director, vorbinți-ne mai întâi despre începutul acestui demers.

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița are rezultate deosebite obținute în domeniul virusologiei pomicole, obținute în ultimii 20 de ani pe trei direcții principale. O primă direcție se referă la variabilitatea virusului Plum pox și aici putem face și o legătură cu variabilitatea tulpinilor virale de la faimosul Covid-19 și ne putem da seama de importanța cunoașterii variabilităților tulpinilor virale. O a doua direcție importantă în care noi am acționat se referă la perfecționarea și eficientizarea producerii materialului săditor liber de virusuri – în special la specia prun – și aici noi deținem rezultate extrem de valoroase, unice la nivel național și, nu în ultimul rând, studiul potențialului de utilizare a progreselor biotehnologiei moderne, prunul transgenic cu rezistență derivată din patogen în combaterea eficientă a celui mai periculos virus al prunului denumit Plum pox sau Vărsatul prunului în denumirea populară.

Pentru a înțelege importanța prunului transgenic se impune o scurtă referire la virusul Plum pox care a fost identificat în urmă cu mai bine de un secol, mai precis în anul 1918 în Bulgaria, iar de atunci s-a răspândit rapid pe tot continentul european și apoi și pe celelalte continente, devenind o problemă de interes mondial și un virus pandemic de peste un secol.

Cât privește acest virus în țara noastră, o evaluare efectuată la scară națională în urmă cu vreo 10 ani de către Stațiunea Pomicolă Bistrița – care a coordonat un proiect la nivel național și a participat la un proiect european ce aveau ca obiective situației Plum pox-ului în România – rezultatele acestor cercetări au developat o situație extrem de gravă și necontrolabilă în livezile de prun din România. Practic, nu am găsit nicio livadă care să fie liberă de Plum pox, iar rata medie a infecției la nivel național s-a situat la 70%, ceea ce ne spune că infecțiile în vechile livezile de prun sunt aproape generalizate și face ca România să fie considerată un focar endemic al acestui virus.

Care sunt consecințele prezenței virusului? Determină uscarea pomilor?

Nu, dar produce pagube deosebit de importante și aici pot să menționez căderea prematură a fructelor la soiurile sensibile, deformarea puternică a fructelor, scurgeri de gome, necroze în pulpă, dezechilibre între zahăr și aciditate, fructele devenind adesea improprii consumului.

Din cauza acestui virus au dispărut și renumiții pruni de Bistrița?

Exact. Prunii de Bistrița au dispărut din cauza virusului Plum pox. Acești pruni care aveau o sensibilitate foarte mare, dar care aveau calități deosebite ale fructelor, au fost loviți practic de acest virus într-o manieră în care nu au mai putut fi înmulțiți fără să achiziționeze virusul și iată, în momentul de față, nu găsim pruni de Bistrița în pepiniere liberi de virusuri. Ceea ce se valorifică pe piață sub denumirea ”de Bistrița” este soiul ”Stanley” care nu are nicio legătură cu soiul ”de Bistrița”. Soiul de Bistrița era ideal pentru țuică și dulceața fără zahăr din motive care țin de conținutul de zahăr și substanța uscată foarte ridicat al acest soi, care permitea obținerea de șilvoiță și un randament foarte bun la țuică. Din nefericire, nu au existat soluții de combatere care să poată stăpâni acest virus, însă, în ultimele două decenii, lucrurile au mai evoluat în ameliorare și există, în momentul de față, soluții viabile pentru lupta împotriva virusului Plum pox.

Mai ales pentru țările endemice este unanim acceptat că cea mai bună soluție pentru combaterea eficientă a virusului Plum pox rămâne cultivarea soiurilor rezistente la acest virus. Din nefericire, deși ameliorarea convențională a fost focalizată timp de mai bine de 80 de ani pe identificarea unor surse naturale de rezistență, gene de rezistență și piramidizarea acestora, rezultatele au condus cel mai adesea la obținerea unor soiuri tolerante care, desigur, limitează impactul acestui virus asupra culturii prunului, dar nu stopează răspândirea lui deoarece replicarea virală, pe înțelesul tuturor multiplicarea virusului – deci replicarea virală în soiurile tolerante este similară soiurilor sensibile și atunci toleranța nu poate să limiteze răspândirea virusului.

Aici a intervenit ingineria genetică?

Da, în acest context, a apărut oportună utilizarea unor tehnici de inginerie genetică modernă care să permită obținerea unor soiuri cu adevărat rezistente la virusul Plum pox. Prin utilizarea unei strategii denumită Rezistență derivată din patogen – deci iată că se utilizează însuși patogenul viral pentru a distruge acel patogen – deci prin utilizarea acestei strategii, printr-o colaborare americano-franceză, la care ne-am raliat și noi ulterior, și alte instituții prestigioase din Spania, Cehia și Polonia, s-a reușit obținerea acestui prun transgenic care a fost creat pe un principiu care se aseamănă cu vaccinarea la oameni. S-a realizat acest lucru prin inserarea unui fragment mic, viral, aproximativ 10% din genomul virusului, un fragment care este responsabil pentru sinteza proteinei capsidale, fiind transferat în genomul prunului, el a devenit constitutiv și se creează o reacție imunitară care recunoaște orice infecție virală cu virusul respectiv venită din afară și îl distruge. Cum se întâmplă acest lucru? Mecanismul are denumirea Silențiere prosttranscripțională. Acel insert devenit constitutiv la nivelul nucleului generează în citoplasma celulei fragmente mici de ARN care, pe bază de complementaritate, asemănare, se leagă de genomul virusului infecțios și îl fragmentează. Iată o asemănare între prunul transgenic și vaccinarea la oameni. Diferența este că această rezistență se păstrează pe durata întregii vieți a plantei și se poate transmite la descendenți după modelul mendelian de transmitere a caracterelor.

De ce este nevoie de transgenic?

Prunul reprezintă specia pomicolă dominantă de mult timp în România. De aici rezidă și importanța sa economică. Pe de altă parte, prunul este afectat grav de virusul Pum pox și există pierderi de producție masive și calitative. Câteva date ar putea fi relevante: România deține primul loc în Europa și al doilea loc în lume după China ca producție totală de prune. De asemenea, se situează pe locul doi în Europa, după Serbia, și pe locul trei în lume după China ca suprafață. Surpriza este la producția pe hectar unde România se situează pe locul 12 în Europa și pe 24 în lume. Ca unul care cunoaște livezile de prun din România, vă spun că una din principalele cauze sunt infecțiile cu virusul Plum pox și atunci avem nevoie obligatoriu, fiind o țară endemică, de prun rezistent la Plum pox, iar ingineria genetică oferă această alternativă sau devine complementară ameliorării convenționale. Cercetările au în început în 1992 în SUA și Franța, iar prunul transgenic a fost adus și experiențele au debutat la Bistrița în 1996 datorită unui cercetător de la Bistrița, regretatul dr. Ing. Nicolae Minoiu.

La vremea aceea erau multe livezi de pruni în județ?

Sigur că erau și în județ, și la nivel național, foarte multe se păstrează, prunul fiind o specie longevivă. În ultima vreme s-au și reînnoit multe dintre ele existând bani în PNDR, iar fermierii au beneficiat de fonduri europene. Problema este că și aceste noi livezi majoritatea sunt infectate cu Plum pox. Noi avem în derulare un proiect finanțat de Ministerul Agriculturii având ca obiectiv evaluarea stării fito-virotice a noilor plantații de pruni și cireși. Surpriza neplăcută a fost că majoritatea livezilor noi de pruni sunt infectate cu virusul Plum pox, ceea ce ne arată o disfuncționare a sistemului de producere a materialului săditor pentru că, într-o livadă, la un an sau doi, nu ar trebui să avem infecții masive cu virusul Plum pox, ori ele există, ceea ce înseamnă că avem probleme și la producerea materialului săditor și al modul cum amplasăm livezile pentru că ele nu ar trebui să fie amplasate în apropierea unor focare de infecție.

A fost un adevărat scandal când au ajuns la Bistrița ”prunii modificați genetic”.

Scandalul a fost undeva prin 2004 pentru că la debutul cercetărilor în 1996 nu exista legislația europeană cu directivele transpuse în legislația românească. România a adus acești pruni transgenici pe baza unei autorizații de import, iar ulterior noi, împreună cu alte șapte instituții prestigioase din Franța, Italia, Germania, Slovenia și Spania, am avut un proiect finanțat de Comisia Europeană având ca obiective de cercetare evaluarea rezistenței prunilor transgenici în condiții endemice, dar și un studiu de biosecuritate. Rezultatele au arătat un grad ridicat de rezistență a prunilor transgenici în condițiile endemice din România, dar nu numai, pentru că rezultate similare au fost și în Spania, Cehia și Polonia, iar pe de altă parte, efectul neutral al prunului transgenic asupra diversității populațiilor virale indigene. Apoi a urmat un nou studiu în colaborare cu americanii și francezii care a vizat performanțele agronomice și fenotipice ale prunului transgenic, precum și potențialul impact asupra organismelor nevizate, albinelor și afidelor. În acest proiect rezultatele au fost mai mult decât satisfăcătoare pentru noi deoarece am constatat că prunul transgenic realizează producții foarte bune în condițiile pedoclimatice de la Bistrița și, de asemenea, fructele au o calitate foarte bună, comparabilă cu cele mai bune soiuri cultivate în zonă. De asemenea, prunul transgenic nu afectează activitatea albinelor și afidelor vectori.

De ce în UE prunul transgenic se regasește doar experimental?

La nivelul UE există o anumită percepție asupra plantelor transgenice, iar presiunea asupra posibilității de autorizare este una extrem de mare și ea se realizează cu mare dificultate, motiv pentru care se cer numeroase cercetări ca să poți să ajungi să întocmești un dosar de notificare pe care să-l depui Comisia Europeană. Toate aceste studii au fost efectuate în decursul a peste 20 de ani în țările europene menționate și SUA tocmai pentru a demonstra că prunul trangenic nu are efecte adverse sau din rezultate putea reieși altceva, dar toate rezultatele au arătat că nu există efecte adverse asupra organismelor nevizate, asupra mediului și asupra sănătății umane, motiv pentru care echipa de cercetători lucrează la un dosar de notificare care să fie înaintat la Comisia Europeană și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor, astfel încât să încercăm să obținem autorizarea cultivării prunului transgenic în UE. El este autorizat pentru cultivare și consum în SUA începând cu anul 2010. Fără colaborarea dintre cercetătorii americani și cei europeni, aceste rezultate nu s-ar fi putut obține, iar de aici vine întrebarea retorică: dacă UE a produs aceste rezultate la care a contribuit și România și s-au cheltuit foarte mulți bani pentru obținerea lor, nu ar trebui ca de aceste rezultate să beneficieze și fermierii și consumatorii europeni? Așadar nu este autorizat pentru a fi cultivat, în UE, doar în SUA, dar noi lucrăm acum la un dosar care va fi înaintat la Comisia Europeană și vom vedea care va fi rezultatul.

Care e temerea profundă în UE?

Procesul de autorizare va fi foarte greoi din cauza a două bariere importante, mai întâi cea referitoare la reglementările UE care sunt draconice și trebuie satisfăcute, o consecință a politicii care ignoră știința. Nu mă feresc să o spun, dar ele trebuie satisfăcute peste 100%. Pe de altă parte, există superstiția publică din UE, apărută ca urmare a unui proces îndelungat de dezinformare, de peste două decenii, practicat de anumite ONG-uri. Un eurobarometru făcut cu ceva timp în urmă arăta că mare parte din populația UE ajunsese să creadă că, dacă consumă produse transgenice, genele din aceste produse li se vor transfera în propriul genom, ceea ce e halucinant. Ar însemna că, dacă noi consumăm carne de vită, genele din celulele cărnii o să fie transferate în genomul uman. Venind cu un mesaj foarte simplu, aceste ONG-uri au reușit să dezinformeze și să creeze o emoție publică de așa natură încât populația UE creează o presiune pe autoritățile europene. În rest, nu mai are rost să mai vorbim fiindcă totul e politică.

Termenul ”organism modificat genetic” nu este tocmai bine ales. Plantele transgenice sunt ameliorate genetic. Ingineria genetică nu are ca scop crearea unor plante care să fie dăunătoare mediului și sănătății umane, ci are ca scop și obiective să găsească soluții la problemele grave cu care se confruntă în cazul nostru pomicultura și de a oferi soluții fermierilor și consumatorilor produse care să nu le pună în pericol sănătatea. De aceea sunt făcute și foarte multe studii, astfel ca populația să aibă posibilitatea să facă propria evaluare și să aleagă. Produsele transgenice sunt etichetate. În cazul prunului există mai multe beneficii. Fructele unor soiuri rezistente – precum cele de la prunul transgenic – sunt libere de Plum pox și nu prezintă acele defecte care le afectează calitatea. De asemenea, producția se realizează la potențialul soiului. Putem avea șansa unei poluări mai reduse datorată posibilității de utilizare a unei cantități mai mici de insecticide pentru combaterea vectorilor, iar de aici și șansa unui consum de prune cu mai puține reziduuri de insecticide. Toate acerste lucruri ar trebui luate în considerare când se face o evaluare a produselor transgenice.

De ce înființați această plantație?

Cercetările privind prunul transgenic ”HoneySweet”, cum e el botezat, sunt încheiate. Există toate datele pentru întocmirea unui dosar complex și complet. Ce dorim noi să facem este o nouă abordare care să fie și mai aproape de cerințele UE. Cunoaștem că una dintre problemele spinoase la nivelul UE este cea legată de coexistența plantelor transgenice cu plantele convenționale și rudele sălbatice, astfel încât să nu fie afectată biodiversitatea și să nu se creeze un plus de competitivitate care să afecteze habitatele naturale. Spre deosebire de alte plante transgenice ce se înmulțesc prin semințe, prunul transgenic are anumite particularități. Dacă ar fi să ne referim la potențiala contaminare a prunelor convenționale rezultate din hibridarea naturală dintre prunul transgenic și cel convențional, eventuala polenizare nu ar face ca prunele în sine de la prunul convențional să devină transgenice, întrucât transgenele, chiar dacă se pot transmite, ele se vor regăsi doar la nivelul embrionului, ori din prune se consumă doar pulpa, nu și sâmburele. Prin urmare, nu putem discuta despre o contaminare a părții comestibile. Dacă ne referim la cealaltă problemă, de coexistență, prin care s-ar crea un efect propagativ, un efect de înmulțire necontrolată, aici iar avem o anumită particularitate. Migrația genelor e frecvent întâlnită în populațiile înrudite, însă prunul are o particularitate în sensul că el se înmulțește vegetativ, iar atunci posibilitatea de răspândire necontrolată este mai mult decât neglijabilă. Chair dacă acest lucru ar scăpa la o rudă din natură, nu se creează un plus de competitivitate deoarece prunul transgenic este substanțial echivalent cu prunul convențional de care diferă doar prin acel insert care determină rezistența la Plum pox, ori acest lucru determină un plus de competitivitate prin realizarea unor producții competitive și de calitate ceea ce este de dorit. Pentru a evita însă orice controversă referitoare la coexistență, noi venim cu o abordare modernă, unică la nivel mondial – experiența este în colaborare cu americanii – dar tot unică rămâne. Venim cu un obiectiv care vizează obținerea unor hibrizi transgenici androsterili rezistenți la virusul Plum pox. Hibrizii androsterili sunt hibrizi care nu au polen. Neavând polen, nu mai are sens discuția despre coexistență întrucât nu mai există posibilitatea polenizării dintre prunul transgenic și cel convențional.

Cum ați obținut acești hibrizi și câți sunt?

Prunul transgenic ”HoneySweet” l-am folosit ca genitor în combinații cu diferite soiuri androsterile din sortimentul național, acesta fiind bogat în astfel de soiuri. Apoi cunoaștem pe de o parte că rezistența se transmite la jumătate din descendenți, iar pe de altă parte că androsterilitatea de la soiurile românești are o ereditate extranucleară – localizată în citoplasmă- și ea se transmite pe linie maternă la descendenți. Utilizând aceste cunoștințe, putem obține plante hibride androsterile rezistente la Plum pox, selecția făcându-se cu ajutorul markerilor moleculari. Avem deja 18 hibrizi selecționați pe care i-am plantat în primăvara aceasta. Avem așadar prima microcultură de concurs – așa îi spune – cu hibrizi transgenici, unicat la nivel mondial. Avem autorizație de la Ministerul Mediului pentru derularea acestei experiențe, iar Comisia Europene a fost notificată în acest sens.

Unde au fost plantați acești 18 hibrizi?

Acest lot este izolat undeva în Stațiune. Prin autorizație nu avem dreptul să comunicăm unde este poziționat, dar orice informație referitoare la prunii transgenici și rezultatele obținute pot fi comunicate pe măsură ce avansăm cu cercetările. Daca există autorizație, ei ar putea fi plantați oriunde pentru că nu există posibilitatea de răspândire a polenului, nu există flux genic din moment ce nu există polen. Nu există motive raționale pentru care prunul transgenic să fie restricționat pentru cultivare și consum, dar în condițiile în care ar exista acest semn de întrebare, prin plantația aceasta noi vrem să avem varianta de rezervă. Plantația va intra pe rod peste doi ani de zile, iar autorizația pentru cultivare o avem până în 2029. Vom avea 4-5 ani în care vom vedea fructe, însă în primii ani producția este mică.

Puteți estima un orizont de timp în care prunul transgenic va fi cultivat?

Mă feresc să avansez un termen. Ce pot spune este că lucrăm la dosarul pe care îl vom înainta, sper, anul acesta Comisiei Europene. Este o abordare unică la nivel mondial, echipa de cercetare e destul de restrânsă, sunt câteva instituții din UE și SUA, și mi se pare extrem de important pentru România că are o instituție de cercetare care este implicată în rezolvarea unor probleme de interes mondial. De aici, de la Stațiunea Bistrița, în acest proiect suntem implicați doi cercetători și un tehnician. În secundar, încercăm să implicăm și doi tineri cercetători care sunt pasionați și încercăm să îi atragem în problematici de cercetare de mare interes pentru că cei tineri trebuie să continue munca noastră.

Sunteți coordonatorul echipei, care a fost cea mai mare satisfacție de până acum? Dar dezamăgire?

E greu de spus. După fiecare lucrare științifică acceptată la nivel internațional să fie publicată în reviste de prestigiu, am simțit că într-adevăr este o realizare pentru instituție, dar și pentru noi, ca cercetători. Din rezultatele științifice ne hrănim. Dezamăgirea este când constat că o plantă transgenică este analizată și văzută ca ceva extrem de periculos. Lucrând practic cu aceste plante și văzând despre ce este vorba, am o oarecare frustrare că nu reușesc să conving atât cât mi-aș dori despre beneficiile acestor plante. Probabil că avem și noi vina noastră că nu suntem pregătiți să producem informația la nivelul publicului larg.

Vă mulțumesc foarte mult pentru explicații și timpul dumneavoastră.