Preotul Constantin Necula a umplut până la refuz Biserica „Sfinţii Trei Ierahi” din Bistriţa unde a conferenţiat pe tema iertării la invitaţia preotului Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”. Părintele le-a vorbit numeroşilor credincioşi care s-au adunat să îl asculte despre iertare pornind de la ritualul Vecerniei pe care a oficiat-o chiar el în biserica de pe Odobescu.
„Niciodată credinţa fără nădejde şi dragoste nu e altceva decât îngâmfare. O au politicienii de obicei. A avut-o cineva care a fost împuşcat. (…) O nădejde fără inteligenţa credinţei şi fără împlinirea dragostei nu e nădejde, este deşertăciune. Iar dragostea fără credinţă şi fără nădejde este o dragoste care nu rodeşte”, a spus preotul Constantin Necula.
El a spus că, de foarte multe ori a auzit spunându-se că, dacă un copil e bolnav, masa şi tata lui au păcătuit: „Gura prostului încearcă să grăiască adevărul, dar nu îi iese. Trebuie să respectăm drama cuiva ca fiind a lui Dumnezeu, nu să arătăm un cartonaş galben sau roşu. Trebuie să încetăm să mai fim judecătorii aproapelui nostru. (…) Noi suntem o comunitate de flegmatici, ca să folosesc un termen parlamentaresc. Dacă un preot s-ar comporta cam cum se comportă unii parlamentari, nu aş vrea să dau exemple, aţi simţi că nu e în regulă pentru că în biserică vii să cauţi sursa de pace, de bucurie, de linişte, sursa de apropiere de Dumnezeu. Tămăduirea care izvorăşte din coasta Mântuitorului Hristos e iertare. (… ) E important să înţelegeţi că taina iertării nu e acordată acum şi putem pleca acasă”.
„În ultimii 28 de ani, am devenit, dintr-o dată, unii mai importanţi decât alţii. Am început să ne îmbolnăvim şi să ne virusăm de eu. Niciodată nu auziţi în biserică eu, ci eu nevrednicul slujitorul tău, eu cu puterea ce îmi este dată, pentru că iertarea nu izvorăşte de la noi, ci de la Domnul Hristos”, a spus el.
Constantin Necula a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu și este doctor în teologie, specializarea catehetică-omiletică și pedagogie creștină. Este autor de volume de predici, de studii și articole de omiletică și catehetică, dar și de cărți pentru copii și tineret. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate. A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine – franceză, italiană, germană – si numeroase recenzii. A susținut numeroase conferințe în țară și în străinătate și a participat la o serie de emisiuni de radio și de televiziune.
Da, fiecare individ, ins, om răspunde pentru faptele şi păcatele sale. Dar iertarea este un dar de la Dumnezeu, o împlinire a promisiunii făcută primilor oameni, primilor părinţi Adam şi Eva după ce au fost alungaţi din Grădina Edenului, înfăptuită odată pentru totdeauna, gratuit, nu pentru vreun merit al nostru, ci din marea milostenie a lui Dumnezeu, ceea ce ne-au dezvăluit reformatorii religiei creştine prin expresia „Soli Deo Gloria”. Iertarea păcatelor trebuie să o cerem permanent, deoarece şi fără voie se poate păcătui, deoarece dacă ne pare rău de păcatele săvârşite (ne pocăim) recunoaştem păcatul şi căutăm, cu întreaga şi sincera voinţă să n-o mai repetăm, singurul Judecător Drept, ne iartă păcatele pentru meritul Unicului Fiu al Său, care a împlinit voinţa, promisiunea Tatălui Ceresc şi prin „unica şi irepetabila jertfă” a plătit pentru întreaga omenire plata păcatului, care este moartea. Dar a înviat şi ne-a dat posibilitatea, şi nouă să dobândim viaţa veşnică, considerându-ne (dacă-i urmăm învăţăturile) fraţi, copii adoptivi şi moştenitori ai Împărăţiei Tatălui Ceresc, unde ne pregăteşte şi nouă o casă pentru a putea trăi veşnic în comuniune cu Dumnezeu.
Frumoase cuvinte! Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Amin. BINEcuvintarea LUI DUMNEZEU sa fie cu tine spirit elevat si cu toti crestinii.