Cluburile Rotary Bistrița și Rotary Bistrița Nosa i-au acordat titlul ”Omul Anului” preotului paroh Johann Dieter Krauss, în semn de recunoaștere și prețuire pentru eforturile pe care le-a făcut în vederea restaurării Bisericii Evanghelice, simbolul orașului, și a clădirii principale a Colegiului Național ”Liviu Rebreanu”.
Laudatio a fost susținut de conf. dr. Nicolae Leopold de la Facultatea de Fizică a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Acesta a amintit că prima vizită la Bistrița a părintelui Krauss a fost în urmă cu 45 de ani, în primăvara anului 1978, când a venit în oraș împreună cu corul și fanfara Liceului ”Samuel von Brukenthal”, cu care a participat la festivalul de atunci ”Cântarea României.
În toamna aceluiași an, a fost recrutat pentru stagiul militar pe care l-a făcut la Bistrița, oraș pe care l-a îndrăgit încă de pe atunci. După ce a absolvit Teologia, a slujit 5 ani la Hunedoara, apoi la Brașov, la Biserica Neagră. Comunitatea evanghelică locală l-a rugat încă de pe atunci să vină la Bistrița, dar a refuzat fiindcă abia se instalase la Brașov. A făcut-o însă în 2001, când s-a stabilit aici împreună cu soția Betina și fiul lor Benjamin. În 2007 însă, soția sa a decedat, iar părintele a trecut printr-un moment greu în care ar fi vrut să plece din țară. Incendiul din 11 iunie 2008 l-a oprit să-și părăsească biserica și comunitatea. S-a înhămat la o misiune grea să îi refacă turnul și apoi să-i redea strălucirea de odinioară.
Părintele Krauss a pus mâna pe plug
”Îmi vine în minte un verset pe care părintele Krauss îl amintește adesea: Cine pune mâna pe plug să nu întoarcă privirea. Părintele Krauss a pus mâna pe plug, adică a găsit curajul, încrederea, puterea și speranța necesară să își asume coordonarea de construcții. A urmat o mobilizare fără precedent pentru refacerea emblemei orașului Bistrița. Efortul depus este greu de descris în cuvinte. Dar iată că, după 15 ani, nu doar turnul este refăcut, ci întreaga biserică și, așa cum spune părintele Krauss, nicio generație de până acum nu s-a bucurat de o biserică atât de nouă și de funcțională. Nu aș dori ca turnul să eclipseze alte activități ale părintelui și aș vrea să mă refer la implicarea lui pentru oameni și în viața acestui oraș. Nu o dată am auzit povestindu-se despre participarea lui la întâlniri ecumenice, împreună cu alți reprezentanți ai bisericilor de alte confesiuni. Părintele Krauss este un om cu gândire liberală, un om deschis către progres. Interesele comunității au fost mereu prioritare în cele două decenii în care s-a dedicat acesteia. Am convingerea că distincția oferită astăzi este binemeritată pentru efortul stăruitor dedicat orașului Bistrița”, a spus conf. dr. Nicolae Leopold.
Pr. Krauss: O deosebită onoare pe care am acceptat-o cu mare recunoștință
”Prin atribuirea de către cluburile Rotary a premiului ”Omul Anului” mi-ați făcut o deosebită onoare, pe care am acceptat-o cu mare recunoștință pentru dumneavoastră nu pentru că aș considera asta un merit, ci pentru că această onoare este deopotrivă meritul comunității mici pe care o reprezint și care m-a purtat cu îngăduință, în ciuda cusururilor și neajunsurilor mele, timp de aproape 22 de ani.
Strădaniile mele pentru reconstrucția Bisericii Evanghelice din Bistrița după incendiul devastator din 11 iunie 2008 – o zi care rămâne în biografia mea o zi deosebit de traumatică – și implicarea mea în conservarea și modernizarea clădirii principale a Colegiului Național ”Liviu Rebreanu”, fostul Gimnaziu Evanghelic, în care am activat peste un deceniu și ca profesor de religie, nu au constituit pentru mine altceva decât datoria mea în calitate de conducător administrativ și spiritual al comunității evanghelice din Bistrița, în fruntea căreia am ajuns, în urmă cu aproape 22 de ani, prin vocație și chemare de către stăpânul suprem al Bisericii, de către Christos. Poate că m-a prins de guler și m-a împins încă o dată cu nasul în Bistrița, a cărei chemare prima dată am refuzat-o. Eu sunt uneori greu la priceput și Dumnezeu știe acest lucru deja: că trebuie să mă prindă și, dacă e nevoie, să mă și scuture. Această chemare și vocație mi-am asumat-o zicându-le bistrițenilor evanghelici la prima noastră întâlnire: Dacă vă decideți să mă alegeți preot, vă avertizez că nu vin pentru 3-4-5 ani. Eu dacă vin, eu vin să stau. O privesc ca pe parohia mea finală. Iată că a devenit un adevăr și acest lucru.
Aceste strădanii ale mele ar fi mers în gol fără imensa solidaritate arătată de marea comunitate de bistrițeni, dar și a nenumăraților sprijinitori din întreaga lume, a țelului țintuit de noi de a vedea Biserica Evanghelică, atât de grav avariată, de a o vedea reconstruită și mai frumoasă decât a văzut-o vreodată un contemporan în viață, de a reda-o scopului pentru care strămoșii noștri au ridicat-o: ca în ea să fie slăvit Dumnezeu întreit și să fie totodată un spațiu al culturii acestor meleaguri superbe care au devenit, în acești ani, un adevărat acasă pentru mine.
Lucrările la fostul Gimnaziu Evanghelic au scopul de a reda orașului nostru una din marile realizări ale strămoșilor noștri la vechile superlative. Pe vremea construirii acestui edificiu, la începutul secolului XX, a fost cea mai mare și modernă unitate școlară a sașilor ardeleni.
Harurile pe care Dumnezeu mi le-a dat m-am străduit să le pun în slujba comunității evanghelice al cărei păstor sunt, căreia îi slujesc, dar și în slujba comunității bistrițene lărgite al cărui membru mă consider și spun asta cu mândrie că sunt parte a ei și voi rămâne și după pensionarea mea.
Mântuitorul le-a spus ucenicilor săi: Când veți face tot ce vi s-a poruncit să ziceți: suntem niște robi netrebnici! Am făcut ce eram datori să facem.
Vă mulțumesc din suflet pentru această onoare deosebită, pentru tot sprijinul și susținerea pe care le-am primit în activitatea mea. Când zăriți turnul, cel mai înalt turn de piatră de biserică din toată România, să vă gândiți că acest turn înalt arată către cer, către Dumnezeu, vrea să ne aducă aminte în mâinile cui suntem.
Când m-am uitat într-o zi la el înconjurat de schele m-am întrebat: Ai înnebunit când ți-ai asumat această sarcină? Și mi-am răspuns: Nu-i nimic. Să fiu un nebun în Christos! Dumnezeu să binecuvânteze Bistrița”.
Adaugă comentariu