”A alege o carieră înseamnă a alege un stil de viață. Nu alegi doar o profesie, ci un mod de a trăi”, a spus prof. univ. dr. Mircea Miclea, fostul ministru al Educației, la o întâlnire cu profesori din județ, organizată de Asociația ”NOI – Școala în schimbare”.
Prof. univ. dr. Mircea Miclea, de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și coordonator de doctorat la școala doctorală de Științe Cognitive Aplicate, a fost întrebat de ce le este atât de greu tinerilor să își aleagă o profesie având în vedere cîă sunt atât de multe oportunități în lumea în care trăim.
”Sunt o serie de cercetări în legătură cu luarea deciziei în general, nu numai legată de decizia de carieră și acestea spun: cu cât ai mai multe alternative de alegere, cu atât insatisfacția alegerii este mai mare.
Dacă mergi la supermarket și ai de ales între trei feluri de biscuți și alegi unul, ai două costuri de oportunitate (valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate, la care se renunță atunci când se face o alegere oarecare – n.a.) te poți gândi după ce l-ai ales: dacă l-aș fi ales pe celălalt, poate era mai bun sau pe celălalt, poate și acela era mai bun. Sunt puțin nemulțumit, însă dacă am 200 de pachete de biscuiți și eu trebuie să aleg unul, atunci ai 199 de costuri de oportunitate.
În ce privește cariera, s-a înmulțit spectrul de oportunități, de alegeri, și atunci insatisfacția alegerii unei ocupații este tot mai mare. Cu cât avem mai multe oportunități de a ne alege diverse variante de a fi, cu atât ne gândim dar dacă celelalte ar fi mai bune? Este primul element de dificultate în luarea deciziilor legate de carieră. A crescut foarte mult repertoriul de oportunități și se întâmplă cu decizia legată de carieră la fel cum se întâmplă legat de orice decizie. Relația între numărul de oportunități și alegere, este un U inversat. Îți trebuie niște alternative ca să decizi mai bine, mai multe alternative nu îți dă nici bine, nici rău, dar un plus și mai mare de alternative te fac să alegi prost și să fii nemulțumit de alegerea pe care ai făcut-o”, a spus Mircea Miclea.
”Unul dintre instrumentele cu care lucrăm îți dă realitatea despre o ocupație. Îți spune că în ocupația de arhitect sarcinile principale sunt: 1,2,3,4. Contextul în care vei lucra este acesta. A alege o carieră înseamnă a alege un stil de viață. Nu alegi doar o profesie, ci un mod de a trăi. Dacă aleg profesia de medic trebuie să accept că uneori fac gărzi duminica, uneori sunt de gardă de Crăciun, voi discuta numai despre boli și o să văd mai degrabă oameni bolnavi decât sănătoși, că o să am multe interacțiuni cu oameni foarte dificili. Nu sunt doar domnul doctor care are o mașină decapotabilă și fluieră după gagici prin oraș. Vreau să-ți dau realitatea profesiei: sarcinile pe care le ai de făcut, contextul în care faci asta, tendința pe piața muncii, profesiile asociate, abilitățile de care tu ai nevoie pentru a exercita profesia respectivă, interesele de care ai nevoie, valorile care sunt satisfăcute de acea profesie. Aceasta este realitatea, însă adesea oamenii nu vor realitate, vor iluzii, cum spunea Pascal: Iluzia este cea mai dulce plăcere, iar atunci oamenii iau decizii pe bază de fantasme”, a spus Mircea Miclea.
Ca exemplu, el i-a dat pe tinerii care aleg să devină psihologi ”fiindcă au văzut un film foarte mișto în care psiholoaga stătea pe o canapea cu Richard Gere care s-a îndrăgostit de ea și au plecat împreună”.
”Adesea deciziile se iau pe fantasme, nu pe realități, iar sfatul meu este să le luăm pe realități. În Bihor vom face niște centre de orientare în carieră pe model austriac. Am trimis pe cineva acolo și vom face astfel de centre la inițiativa domnului Ilie Bolojan ca tinerii să ia decizii informați fiind, nu pe bază de fantansme”, a spus Mircea Miclea.
Prof. univ. dr. Mircea Miclea a venit marți, la Bistrița, unde a avut mai întâi o întâlnire cu profesori de la Colegiul Național ”Liviu Rebreanu” și apoi, la Extensia Bistrița a Universității ”Babeș-Bolyai” a răspuns întrebărilor care i-au fost adresate de cadre didactice din întreg județul.
Vom reveni și cu alte teme abordate la cele două întâlniri.
Marti
Nu joi😃
Bună ziua,
Sper sa aprobați comentariu:
Îmi permit și eu un mic comentariu. Da, Am înțeles că tema problemei sunt: profesorii, elevii mari, Studenții, absolvenții…și „fantasmele” digitale.
Dar, ar trebui pus punctul pe „i” încă de la nivel Grădinița.🇷🇴 unde metoda este găunoasă.
Scuzați -ma, dar,
nu mi se pare normal, că în România, copilașii de 4 ani, sa „lucreze” in clasă după Manual AVIZAT și Fișe Tematice, sa calculeze, – și să li „se predea” noțiuni despre : PROPOZITIE, FRAZA, Mulțimi, OPERATIUNE matematică, sau să recunoască daca un Calcul matematic este adevărat sau fals !!??!
Scuzati-ma , dar mi la patru ani (prin 1987) principalul nostru stres era să știu unde este baia , la gradi, cum să mă spăl pe mâini corect, sa nu ne scobim in nas și să nu Mâncăm Lipiciul ( acea cutie rotundă , cu lipici alb cu lingurița de plastic!)
Iată cum abordează francezii🇨🇵 aceasta etapă a grădiniței
(„În Franța, grădinița este școala dezvoltării și a limbajului. Misiunea sa principală este de a-i face pe copii să-și dorească să meargă cu drag la grădiniță pentru a învăța, a înflori🌸 și a-și afirma personalitatea.” Sursa:
(apprendre, s’épanouir et affirmer leur personnalité.”sursa:
https://www.education.gouv.fr)
La modul cum interpretez subiectul alegerilor, întrebarea primordială la care ar trebui onești în a ne răspunde, este- În ce măsură alegerile îmi aparțin?
Adică cât din alegere este bazata pe propria-mi libertate individuală și cât îmi este impusă de contextul social-economic în care evoluez.
Pentru că , alegerea proprie este un o ecuație multivariabilă, mai mulți factori implicați cu un răspuns real.
Aici filozofiile de viață diferă foarte mult.
Văd că domnul Miclea definește alegerea în funcție de mentalitatea europeeană, cel care alege cariera ar trebui să fie singurul drum de urmat , optimal de la adolescență spre pensie într-o meserie, profesie…Cel mai bun într-un domeniu, care răspunde cel mai bine la profilul personal al copilului, bine definit. Iar recunoașterea ar trebui să fie universală.
Și totuși, în Nord America suprinzător,am observat mentalitatea care predomină, pe lângă faptul de a fi cea mai bună și originală variantă a tu însăți ..intervine și termenul de căutare de sine , schimbare de carieră, cale în viață, în fond în orice moment viața îți oferă șansa unui nou început…de a descoperi partea cea mai bună din tine ..
Există o mentalitate de formare continuă, a învăța continuu, de a învăța noi lucruri și noi experiențe…
Contrar tuturor așteptărilor ,pentru milionarii americani vârsta celei mai mari realizări posibile, propria companie nu începe la 17 ani (deși ne este prezentată idilic exemplul lui Steve Jobs, Bill Gates, Zuckerberg) ci la 42 de ani.â
Când ai o anumită experiență de viață acumulată în domeniu, când accesul la rețelele sociale e cel mai dezvoltat, când de asemeni băncile pot să aibă încredere în tine după modul cum ai reușit să gestionezi propria viață financiară..dar și mai important cred să accepți să înveți să lucri cu alții …în echipe , să accepți că s-ar putea să nu le știi pe toate.
Ultimul geniu uman care stăpânea cunoașterea la un nivel ridicat în mai multe domenii , multipolar se pare că a fost Leonardo De Vinci.
Azi cu cantitatea de informație prezentă pe piața cunoașteriii e imposibil pentru cineva să devină la fel de bun în mai multe domenii..de obicei specializarea e un drum lungg,.și poate să ducă de exemplu în cercetare nicăieri..la invalidarea unei ipoteze care anterior ar fi fost estimată rațională și promițătoare.
Suntem nu doar bombardați cu informație ci și condiționați cum să răspundem la acea informație, într-un mod în care trebuie să-i dăm sens social (acceptabilitatea răspunsului în comunitate).
Să revenim la alegerea unui tânăr, născut la marginea satului la Telciu.
Chiar dacă din tinerețe, la stână își dezvoltă păscând oile cu tatăl, pasiunea pentru cerul înstelat , în a înțelege de ce noaptea pe cerul înstelat pâlpie multitudinea de luminițe, de a înțelege poziționarea pe cer a lor ce se schimbă, poate avea de la școală noțiunea de Carul Mare , Carul Mic..dar alegerea lui de a aprofunda cunoașterea este enorm de mult influențată de contextul în care evoluează.
Există un cerc de amatori astronomi în localitate, profesorii știu să-i depisteze curiozitatea nativă, au cunoștințele pedagia necesară de a crește dorința de cunoaștere , de a integra noțiunile de matematică, fizică chimie pe lângă cele de astronomie descriptivă…..
Alegerile nu țin de orientarea individului ci de mediul în care operează.
Tatăl poate nu va înțelege holbarea cu orele pe cer a copilului, ci mai degrabă ar încuraja atenția pe oaie și câinele care latră într-o direcție…depista lupul e mult mai practic decât a înțelege că în 4.5 milarde de ani, ceea ce pare o stea e de fapt o galaxie Andromeda, cea mai apropiată care va intra în coliziune cu cea a noastră Milky Way. Dar și asta e o supoziție lineară previzibilă, pentru că multe se pot schimba..
Dar e foarte adevărat că anumite caracteristici de personalitate cel mai interesant studiu în domeniu , Dunedin Study ..susține că de la 3 ani putem depista personalitățile la risc..
Oricum în Austria, se pare că un dacă am fi prezis dlui Schwarzenegger o funcție de guvernator și milionar în tinerețe…probabil lumea ar fi râs. Dar America are o magie, visul e mai important decât realitatea dintr-un moment.
Lecțiile la nivel nord-american
Profesiile se pot schimba.
Banii contează.
Valoarea ta intelectuală și educațională nu se transformă automat într-o valoare financiară.
Mulți analfabeți literal sunt milionari azi și mulți PhD apelează la serviciile sociale.
Lecția ar fi de a prioriza efortul în direcțiile care contează.