Profesorii români, prost plătiţi şi nemotivaţi. Directorii de şcoli, învăţaţi să rezolve aceste probleme

„Statul e falit. Vă rog să vă abţineţi în a transforma orice şedinţă, orice întrevedere într-un fel de hai să ne adunăm să dăm sfaturi statului. Da, statul ar trebui să aloce, dar nu o va face. Nu cred că statul va avea bugetul necesar pentru a avea un învăţământ de calitate. De ce sunt probleme în România? Ca economist am următorul răspuns simplu: un profesor în Germania câştigă 3000 de euro pe lună, în România 300 de euro pe lună”, a spus conf. univ. dr. Sebastian Văduva la o întâlnire cu inspectorii şcolari şi directorii de şcoli din Bistriţa-Năsăud.

La conferinţa cu tema „Provocări globale în învăţământ şi metode de bune pratici în managementul academic românesc”, Sebastian Văduva a spus că învăţământul are probleme peste tot în lume, nu doar în România, unde „trunchiul e bun”.

„Nu avem nevoie să tăiem copacul, dar e nevoie să îi dăm un pic de altoi. Avem provocarea economică. Adică nu avem bani. Trebuie să găsim metode în a finanţa învăţământul cu bani care nu există. Vreau să vă văd care faceţi fără bani! Hai să vedem cum putem obţine rezultatele pe care ni le dorim, dar fără bani”, i-a provocat el pe managerii de şcoli din judeţ.

„De 30 de ani, în România, de când a căzut comunismul, iar noi am ieşit la rampa de lansare şi am fost în SUA, la Londra şi în alte ţări şi lumea ne-a întrebat de ce suntem noi buni, am răspuns că suntem ieftini. Avem în ADN-ul nostru o meteahnă numită forţă de muncă ieftină. Învăţământul este un drept garantat de Constituţie, iar noi toţi suntem slujbaşi publici. Niciunul nu facem chestia asta pentru bani, nu? Problema este că fiecare ne confruntăm cu realitatea în care trăim. Cel mai egal loc de pe lume este casieria unui supermarket. Te duci acolo şi pe nimeni nu interesează câte doctorate ai, ce lucruri sociale faci. Se uită vânzătoarea la noi şi spune: atâta costă! Şi cere preţuri europene”, a explicat Văduva.

În opinia sa, profesorul român are două probleme: este prost plătit şi nemotivat.

„Dacă noi ca şi manageri academici în România rezolvăm cele două probleme, părerea mea este că am rezolvat 80% din problemele învăţământului. Dacă găsim un mecanism prin care putem finanţa legal, etic, transparent, omenos, profesorii, şi dacă găsim un mecanism să-i motivăm părerea mea este că munca noastră este rezolvată”, a explicat el. .

În ce priveşte motivarea, aceasta nu e neapărat legată de partea financiară.

„Frustrarea numărul unu pe care o au dascălii din România este una legată de schimbare. Prea multă schimbare. Asta este cauza stresului, în limbaj popular este „mâncătoria politică”. În învăţământ, mâncătoria e aşa de mare fiindcă miza e mică. Ne luptăm pe săli, pe laboratoare, ne mâncăm unul pe altul, ne batjocorim pentru că există foarte multă schimbare. Avem reticenţă faţă de nou. Calitatea este scăzută fiindcă, de multe ori lucrăm prin frică şi autoritate. A venit o hotărâre că, de azi înainte trebuie făcut aşa. Mecanismele pe care le avem, de prea multe ori, sunt mecanisme vechi”, a spus el.

Legat de finanţare, există soluţii alternative la a sta cu mâna întinsă la bugetul de stat.

„În decembrie anul trecut, am lansat un website, adoptaundascal.ro. Vrem să facem o platformă electronică de crowndfunding, în care foştii dumneavoastră elevi să vă nominalizeze şi să vă sponsorizeze legal, cu acte. Targetul nostru este Diaspora. Avem 4 milioane de români care au plecat şi la care vrem să începem să facem marketing şi să-i întrebăm dacă ţin minte profesorii din localitatea respectivă, nu aţi vrea să îl nominalizaţi? Persoana respectivă, prin reţelele de socializare, să îşi aducă prietenii şi să spună: eu pun 100 de euro, eu 50 de euro, în aşa fel încât banii să fie daţi la această sursă de crowndfunding, să se ia comisionul şi să fie daţi mai departe profesorului, transparent, legal. A doua soluţie este ca unui profesor să i se facă un cont gratuit de crowndfunding unde îşi postează nevoile şi vrea să zugrăvească sala, să facă un laborator informatic, etc. Transmite mesajul acesta automat tuturor foştilor elevi şi nu neapărat. Oamenii  pot să intre şi să finanţeze. A treia iniţiativă este să-i invităm să vină alături de noi ca şi codascăli, să ne ajute să facem schimb de experienţă, îmbunătăţiri, etc. E foarte controversat, ştiu. Mi s-a spus că sunt tâmpenii americane. Nu am nicio problemă. Din cele 20 de firme pe care le-am lansat, 16 au falimentat groaznic. Cel mai groaznic punct din viaţa mea a fost când aveam datorii de 130.000 de USD şi locuiam în pivniţa fratelui meu. Nu mi-e frică de faliment. Cred că adevăratul faliment e să nu faci nimic, să ridici din umeri, să spui că nu e nimic de făcut că nu ştiu care a luat puterea şi nu se poate face nimic”, a spus Sebastian Văduva.

Conf. univ. dr. a mai spus că în 2015, în România, 200 de milioane de euro puteau fi redirecţionaţi de firme şi persoane fizice, însă 78% din populaţie nu a făcut lucrul acesta.

„E o problemă de educaţie. Nu e o problemă că nu sunt bani, dar nu e cine să îi educe. E nevoie de acel manager academic, un mic evanghelist, să meargă la firme,a instituţii, la mass-media şi să vorbească despre această nevoie (de bani-n.r.)”, a explicat el

Inspectorul şcolar general Camelia Tabără a spus că povestea cu finanţarea din partea unor absolvenţi nu e SF. „O fostă colegă a mea de clasă a ajuns în America, a înţeles problema, a contactat Colegiul Liviu Rebreanu să doneze o sumă pentru şcoal al cărei produs este. Cred că trebuie să lucrăm cu toţii la asta”.

Mărioara Secheli, director al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Năsăud a spus, la rândul ei, că Dlaviu Sânmihăian, absolvent al şcolii, a donat la rândul lui peste 20 de computere Apple pentru laboratorul şcolii, singura lui pretenţie fiind aceea ca ele să fie utilizate în scop educaţional. „Nu am ştiut că aşa se numeşte – crowndfunding – dar suntem beneficiarii ei”, a spus Mărioara Secheli.