Puterea de orbire a unei ofense

“Când o jignire supurează în inimile noastre, nu o putem închide în suflet. În schimb, ea dă pe afară în moduri de care nici nu ne putem da seama. E ca şi cum am arde tămâie în dormitor. Mirosul nu poate fi închis, mai degrabă va ieşi pe uşa dormitorului şi se va răspândi pe coridor, în băi, în intrarea principală. Tot aşa, amărăciunea noastră se revarsă în alte relaţii, indiferent cât de hotărâţi am fi să o ţinem închisă într-o singură încăpere a sufletului nostru. Acţiunea de a hrăni o ofensă ne orbeşte literalmente în faţa propriilor greşeli, ne obligă să avem relaţii deformate şi ne denaturează imaginea de sine”, scrie Erwin W. Luzter în cartea „Când ţi s-a greşit” din care am făcut şi următoarele selecţii de pasaje.  

Iată care sunt caracteristicile omului legat de o ofensă:

1)     Locuieşte între „ziduri de amărăciune”. Cu alte cuvinte, toată informaţia care îi este favorabilă e acceptată şi încurajată, iar informaţiile care îl vor provoca sau admonseta vor fi înlăturate. Va petrece mult timp cu prietenii despre care ştie, fără îndoială, că îi vor confirma amărăciunea ca sentimetele lui să poată primi o justificare. Va provoca pe oricine ar îndrăzni să sugereze că îi revine o parte din responsabilitate chiar şi în situaţiile în care acest lucru este evident pentru cei din jur. Între timp, aceia care îi sugerează că şi el este responabil sau că ar trebui să ierte sunt îndepărtaţi din mintea şi inima lui, Până şi cel mai amabil şi gândit argument se va lovi de o defensivă impenetrabilă. Faptele sunt întotdeauna deformate, informaţia este răstălmăcită şi, câteodată, realitatea este ignorată pentru a fi justificată amărăciunea şi furia. Această ofensă devine centrul vieţii şi motivaţiei lui.

2)     Este „orb faţă de propriile greşeli”. De vreme ce doar aceia care validează suferinţa unui om ofensat sunt admişi în sufletul său, acesta alege o cale pe care va vedea, cu claritate maximă, greşelile celorlalţi, însă va fi aproape orb la greşelile sale grandioase. Ceea ce spune o persoană plină de amărăciune, ofensată, este: „Rănile mele sunt atât de adânci, ofensa care mi-a fost adusă este atât de mare încât nimic din ce aş putea face altora nu se compară cu răul care mi-a fost făcut mie”. În consecinţă, persoana crede că are tot dreptul de a-i răni pe alţii. A ierta, crede el, ar diminua gravitatea ofensei ce i s-a adus, aşa că rana e alimentată cu grijă şi păstrată proaspătă zi după zi.

3)     Este „în căutarea răzbunării”. Este uşor să devină obsedat de o dorinţă ardentă ca ofensatorul să plătească pentru jignirile aduse, să plătească orice fleac cu dobândă înzecită. Ietarea pare imposibil de nedreaptă. Doar răzbunarea ar fi de ajuns. Din moment ce persoana plină de amărăciune refuză să renunţe la amărăciune, devine obsedată să-i convingă pe ceilalţi să-i urască pe oamenii pe care ea îi urăşte. Dacă i s-ar spune că, prin dorinţa de răzbunare îl ajută şi îl instigă pe Diavol, s-ar simţi insultată. Ea crede că împlineşte voia lui Dumnezeu, că doar Dumnezeu e de partea dreptăţii şi sfinţeniei, lucruri în care persoana respectivă se crede cu tărie ancorată. Ofensele au puterea de a orbi, de a distorsiona şi de a învârti realitatea spre o nouă direcţie, una deformată.

4)     Este pe „punctul de a distruge”. O persoană ofensată poate deveni foarte repede un „distrugător”, tip uman care are multe arme în arsenalul lui. Unii îşi exercită răul prin manipulare, alţii seamănă discordie. Multora le place să se angajeze în lupte sau să-i dezechilibreze pe alţii cu ameninţări sau acuzaţii false. Când le vorbiţi, ei vor lua tot ce le spuneţi şi vor răstălmăci înţelesul. Ca o sugativă, absorb totul, dar în revarsă pe dos. Oricare dintre noi poate deveni un „distrugător”. O persoană ofensată care nu se vindecă niciodată tinde veşnic spre o distrugere iraţională şi răzbunătoare. Există oameni care îşi extrag sentimentul importanţei din distrugerea altora.

5)     Este „dedat la idolatrie”. Vorbiţi cu nişte oameni ofensaţi, iar ei îşi vor revărsa sentimentele în faţa oricui este dispus să asculte. Veţi crede că ofensa a avut loc ieri, luna trecută sau anul trecut, dar, surprinzător, jignirea a avut loc acum 20 de ani, însă rana e constant deschisă, se discută mereu despre ea sau este folosită constant drept scuză pentru un lucru sau altul.

Câteva soluţii dacă aţi fost ofensat:

1)     înfruntaţi idolul amărăciunii.

2)     transformaţi ofensa din piatra în care v-aţi împiedicat într-o treapă care vă ajută să creşteţi.  

3)     lăsaţi lucrurile în seama lui Dumnezeu