Radu Moldovan: Susţin înjumătăţirea numărului de aleşi sau participarea pro bono în consilii

Reporter: Domnule preşedinte, cum a fost pentru dumneavoastră anul 2013?

Radu Moldovan: 2013 a fost un an foarte greu şi l-aş numi pregătitor, determinant pentru ceea a mai rămas din mandatul meu. Am găsit aici un CJ care avea foarte puţine proiecte în derulare, e şi un final de exerciţiu financiar european, şi a fost anul în care am pus toate lucrurile în regulă în CJ. Mă refer la funcţionarea tuturor serviciilor din subordinea aparatului în condiţiile legii şi conform regulamentelor şi procedurilor. În paralel, am făcut eforturi foarte mari pentru a contura o strategie de dezvoltare a judeţului, pentru a canaliza puţinii bani pe care i-am avut pentru a face documentaţii care să poată aduce finanţări în proiecte de dezvoltare în următorul exerciţiu financiar.

Care a fost cea mai grea decizie pe care aţi luat-o?

Sunt mai multe. Cele mai grele decizii sunt acelea care afectează oameni. Mi-am tot propus să devin un politician pur sânge. Nu am reuşit în cei zece ani, nu cred că voi reuşi nici în continuare. Nu am reuşit să scot sufletul din deciziile pe care le iau. O decizie grea a fost restructurarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de unde urmau să plece oameni. O altă decizie foarte grea a fost cea legată de Direcţia de Pază. Am găsit o instituţie care funcţiona în totalitate în afara legii, dar Moş Crăciun mi-a adus un cadou. În decembrie, în urma unei discuţii cu directorul Direcţiei de administraţiei locală domnişoara Mica Oprea, am găsit o soluţie prin care oamenii aceia să nu rămână pe drumuri.

Şi cea mai mare bucurie?

A fost una personală, legată de fiica mea, care a avut un examen de bacalaureat foarte bun şi a intrat la Facultatea de Medicină. Din punct de vedere profesional, chiar dacă nu ţine de CJ şi de preşedinte, m-a bucurat angajamentul CNADNR privind modernizarea DN 17 C şi DN 17 D.

Un angajament care se va concretiza cu adevărat?

Fac foarte multe eforturi. Sunt de mult timp în viaţa publică şi ştiu cum se întâmplă lucrurile. Dăm telefoane, facem tot ce ţine de noi. Sunt optimist că aceste drumuri vor intra în modernizare.

După un an de guvernare USL simţiţi vreun privilegiu din acest punct de vedere?

Din păcate, nu. Am prins o perioadă grea din punct de vedere financiar. Resursele guvernamentale au fost foarte puţine. E greu de spus dacă au fost cele mai puţine, dar cel puţin în ultimii ani, banii au fost tot mai puţini pentru că a fost un vârf al problemelor economice, un vârf al problemelor care s-au rostogolit după deciziile greşite din 2010. A fost un an în care a fost asigurată funcţionarea. Am avut un avantaj după decizia Guvernului de a prelua corecţiile financiare pe proiecte. A fost o gură de aer prin care am mai primit nişte bani care s-au investit în judeţ.

Ce-l face pe un preşedinte de CJ să fie bun?

Oamenii şi credinţa în Dumnezeu care, la mine ca persoană, s-a accentuat foarte tare în ultimii ani. Când mă refer la oameni, mă refer la echipa mea de la cabinet, dar şi la oamenii cu care mă întâlnesc. Pentru mine, cea mai mare satisfacţie ca om politic şi de administraţie este mulţumirea unui om . Mi s-a întâmplat, de exemplu, să întâlnesc oameni la care nu a mai fost niciun om politic sau de administraţie de 30 de ani. Deschiderea drumului între Archiud şi Stupini nu a mai făcut-o nimeni din 1989. Era o pădurice pe drumul judeţean de acolo. Cea mai mare satisfacţie a mea e mulţumirea oamenilor.

Şi ce-l face să fie rău?

Incompetenţa, indolenţa, aroganţa a unei părţi a oamenilor cu care lucrez. Există de toate şi asta nu faţă de mine, ci în relaţia cu oamenii.

E ceva ce aţi fi vrut să faci altfel anul acesta?

Nu am ceva să-mi reproşez vizavi de deciziile luate însă am nemulţumiri legate de ceea ce vor oamenii, ceea ce aşteaptă de la un preşedinte de CJ şi îngrădirea pe care o ai. Deciziile sunt îngrădite. Sunt lucruri pe care le-am propus la nivelul Uniunii Consiliilor Judeţene inclusiv în discuţia cu reprezentanţii Guvernului cărora le-am propus ca Guvernul să stabilească o marjă, cu un anumit număr de angajaţi în aparatul propriu şi un cuantum al unui buget pentru salarizare. Eu peste doi ani şi jumătate va trebui să mă duc în faţa oamenilor, împreună cu programul meu electoral şi să spun ce am făcut sau de ce nu am făcut. Scuza că nu m-a lăsat Guvernul sau Legea funcţionarului public nu stă în picioare. Şi atunci eu cred că preşedintele CJ ar trebui să poată să stimuleze un funcţionar public care îşi dă interesul, care nu vine să bifeze o prezenţă la serviciu de la 7.30 la 16.00, care aduce plus valoare. De asemenea, funcţionarul dezinteresat care nu-şi corectează atitudinea să poată fi sancţionat. S-au făcut paşi importanţi din punct de vedere guvernamental. Ne aducem aminte de măsura potrivit căreia trebuia să „moară” şapte ca să poţi lua un om. Acum, totuşi, angajările se fac după principiul unul plecat, unul venit. Avem însă în continuare o administraţie execrabil salariată. Un debutant are 750 de lei salariul din care rămâne cu 500 de lei şi ceva. Să-i ceri să facă şi performanţă e absolut complicat. Eu sunt convins însă că, în etapa următoare, astfel de lucruri pot fi corectate.

Aş reveni însă la o chestiune care nu ţine de mine, nici de CJ, blocarea de către Traian Băsescu şi Curtea Constituţională a regionalizării. Cred că e cel mai mare regret pe care îl am de când sunt în politică. Descentralizarea şi regionalizarea aduceau mult mai multe avantaje şi facilităţi pentru administraţie şi cetăţean. De ce asta? În momentul de faţă, principala resursă de dezvoltare a României o reprezintă resursa europeană. Avem un singur canal de comunicare cu Bruxelles prin Guvernul României. Dacă se implementa regionalizarea, aveam cel puţin opt. Altfel se pot fi promovate proiecte şi altfel se iau deciziile.

A fost blocată probabil ca să nu existe „grofi” locali aşa cum aţi spus fiindcă nu vă place cuvântul „baron”.

Eu cred că cel mai mult contează omul. S-a ajuns la titulatura aceasta de „baron” din cauza comportamentului unor foşti preşedinţi de CJ. Poate că au fost la un moment dat.

Domnul Mischie, de exemplu.

O istorie trecută a partidului la care ţin foarte mult, dar pe care nu o îndrăgesc foarte tare.

Revenind la descentralizare şi la importanţa pe care descentralizarea ar urma să o dea CJ, aş vrea să vă spun că impresia mea este că CJ nu e un for de dezbatere.

E o imagine puţin greşită care se răsfrânge asupra colegilor mei din CJ, fiindcă acelaşi lucru se întâmplă şi în Parlament. Se discută în comisii. Acolo se discută chiar şi trei-patru ore. În comisii vine aparatul de specialitate şi explică absolut totul. În plen, de obicei se face comunicarea publică, politică asupra unui proiect, iar liderul de grup sau preşedintele unei comisii exprimă poziţia vizavi de proiectul respectiv. Din acest motiv în CJ sunt mai puţine dezbateri fiindcă ele se fac în comisii.

Să nu-mi spuneţi acum că reprezentanţii PSD au alt punct de vedere decât al dumneavoastră.

Nu se pune problema aşa. Eu sunt un om de echipă şi un coleg. Chiar dacă sunt preşedintele PSD Bistriţa-Năsăud sunt foarte mulţi care mă contrazic, dar mie îmi place să fiu contrazis, însă nu doar de dragul de a fi contrazis, ci cu argumente. Mai mult de atât, când propun ceva ce îmi demonstrează cineva că nu e lucrul cel mai bun, nu am nicio problemă să recunosc şi să preiau ideea colegului meu dacă ea e una argumentată.

Apropo de reformă, nu vi se pare cam stufos CJ?

Eu cred că CJ ar funcţiona la fel de bine cu 11 sau 15 consilieri judeţeni. O să devin antipatic, dar îmi asum. Cred că unul din lucrurile care s-ar putea face în România, şi pe care eu l-am propus, ar fi înjumătăţirea aleşilor, de la Parlament la consiliile locale. E ceea ce a făcut premier pe care nu-l simpatizez foarte mult, Viktor Orban. Ar mai fi şi o altă variantă: participarea pro bono în consilii.

Sunt unii care sunt pregătiţi. De exemplu aşa face Alexandru Toniuc, consilier municipal PER.

Da, e un gest care merită toată lauda, dar e o excepţie. Eu, unul, dacă aş fi astăzi decident – Ponta şi Antonescu în acelaşi moment – aş cere majorităţii confortabile să ia o decizie istorică şi importantă să avem un Parlament mai suplu, cu 80 şi ceva de senatori şi 200 şi ceva de deputaţi. S-ar pune în aplicare legea semnată de Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Când oamenii sunt la putere uită ce au declarat în opoziţie.

Nu, e iar un lucru care, din punctul meu de vedere, la mijloc. Nu ne-au făcut mamele noastre nici deputaţi, nici preşedinţi de CJ. Eu îmi doresc un singur lucru –  şi cred că sunt mulţi care gândesc aşa – îmi doresc să-mi dea Dumnezeu sănătate să pot lucra şi sigur nu mor de foame. Cine vrea să lucreze nu moare de foame. E o situaţie grea în România, e complicat, dar nu moare nimeni de foame dintre cei care vor să lucreze.

Între politică şi administraţie ce alegeţi?

Era mai uşoară politica decât administraţia, dar am ales administraţia şi o fac cu plăcere, deşi e cu mult, cu mult mai grea.

Aveţi un proiect politic personal?

Proiectul meu politic a fost îndeplinit. E ceea ce sunt astăzi şi îmi doresc să-mi rămână mintea la purtător, să mă comport de aşa natură şi să fac asemenea lucruri pentru oameni ca încă o perioadă să îndeplinesc funcţia de preşedinte al CJ. Fac tot ce ţine de mine şi-mi consum toată energia ca ceea ce fac să fă fac bine.

Sunteţi un şef autoritar sau un prieten al colaboratorilor?

Prieten şi şef, dar asta vă pot spune mai bine oamenii cu care lucrez. Îmi place să mă consider coleg, îmi place ca să consider colectivul pe care-l conduc a doua familie, dar, în momentul în care nu se ţine cont de ceea ce decidem împreună, nu am rezerve să iau decizii care afectează viaţa unui om.

În birou sau pe teren?

Prefer terenul, dar, din păcate, mi-am petrecut foarte mult timp în birou. Au fost foarte multe lucruri de pus la punct aici. Era nevoie de cineva aici care să stea şi să ceară să se întâmple lucruri. Mi-am propus să stau doar un an în birou, am stat un an şi jumătate, dar, din 2014, mai mult pe teren.

Şi dacă tot am ajuns aici, care e maşina preferată a preşedintelui: JUD sau PCJ?

JUD. Eu sunt îndrăgostit de VW Passat. Gama de lux din care face parte Touaregul nu mă reprezintă, dar în condiţii dificile îl folosesc. Prefer Passatul.

Asta înseamnă că veţi face ceva ca să avem drumuri bune pentru Passat.

Am reuşit să fac câte ceva şi facem eforturi să facem în continuare. Touaregul e o maşină confortabilă, dar cu costuri duble faţă de Passat.

Interviu realizat de Cristiana Sabău

Notă: În a doua parte a interviului veţi afla de ce participă preşedintele CJ la sfinţiri, ce îl leagă de ÎPS Mitropolit Andrei Andreicuţ şi unde va pleca în vacanţă.