Suntem în Săptămâna Luminată

Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşte, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim făcându-se referire la Ierusalimul cel veşnic.

Slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului.

În primele secole ale creştinismului, în timpul Săptămânii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului) care erau botezaţi în noaptea de Paşti purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.

În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului.

Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni e diferită de rânduiala obişnuită, căci se cântă aceleaşi cântări ale canonului Învierii Domnului şi Hristos a înviat, în loc de Veşnică pomenire.

Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului.

Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului şi de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se foloseşte în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paşte şi Rusalii (50 de zile).

Această perioadă se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumuseţe şi prin bucurie a întregii creaţii, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârşesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Şi bisericile se înveşmântează în alb şi veşmintele preoţilor. De aceea, această perioadă a Penticostarului este perioada când se cântă în toate împrejurările ”Hristos a înviat” şi cântări de bucurie: ”Veniţi să ne luminăm popoare! Veniţi să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”.

În tot acest timp, creştinii ar trebui să se salute cu urarea ”Hristos a Înviat” şi de la Înălţare, ”Hristos S-a înălţat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a înviat” şi ”Adevărat S-a înălţat”.

Obiceiuri în Bistriţa-Năsăud

Ţăranii din Bistriţa-Năsăud nu lucrează în Săptămâna Luminată din cauza superstiţiilor. Potrivit credinţelor populare legate de sărbătoarea Paştilor, „Săptămâna luminată” de după Învierea Domnului începe lunea şi se încheie cu Duminica Tomii. Creştinii ortodocşi cred că cerul este deschis până la Ispas (Înălţarea Domnului – n.r.), iar cine moare merge în Rai.

Potrivit etnologilor Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, în „Lunea albă” nimeni nu lucrează pentru ca niciun călător să nu se rătăcească, dar şi pentru apărare de boli. Tot atunci se dezleagă spălatul rufelor, ca să  fie albe, se fac vizite la rude dăruindu-se pască, ouă roşii.

În „Marţea albă” credincioşii nu lucrează pentru protecţia recoltelor de grindină, trăsnete, dăunători şi pentru sănătate. În a treia zi după Paşti, se aduc daruri la biserică şi se dă de pomană săracilor.

Credinţele populare legate de Săptămâna Luminată mai spun că miercurea se lucrează la câmp, dar femeile nu fac nimic în casă de teama bolilor, a şoarecilor şi purecilor. Tot atunci se merge la pădure după flori şi crengi de alun.

Joia după Paşti este cunoscută drept „Joia nemaipomenită”, necurată, domnească sau verde în care nu se lucrează pentru protecţia sănătăţii, a casei şi recoltei. În această zi se fac pomeni de peşte, colaci, ulcele, se face slobozitul ritual al apei pentru morţi.

„Vinerea scumpă sau Izvorul Tămăduirii” se ţine pentru mântuirea sufletelor, apărare de boli şi belşug. Acum se curăţă izvoarele şi fântânile. Sunt sfiinţite apele şi devin vindecătoare. Se crede că “cine se culcă sub frasin îşi viseaza leacul”, iar preoţii fac slujbe la câmp pentru ploi, ca să fie rodul bogat.

În „Sâmbăta Tomii” nu se lucrează şi se dau pomană ouă roşii, pască şi lumânări pentru sănătate.

„Duminica Tomii” încheie Săptămâna Luminată, ocazie cu care se fac pomeni pentru înecaţi, nu se înjugă boii şi nici nu se bate piatra.