Actualitate

Sărbătoarea Înălțării Domnului

Înălțarea Domnului, numită în popor și Ispas, este unul dintre cele douăsprezece mari praznice împărătești ale Bisericii Ortodoxe și se sărbătorește întotdeauna în joia din săptămâna a șasea după Paști, adică la patruzeci de zile după Înviere.

Anul acesta Praznicul are ca dată de sărbătorire ziua de 2 iunie 2011. Sărbătoarea rememorează momentul în care, în prezența Apostolilor Săi, Mântuitorul Hristos S-a înălțat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. Acest eveniment este relatat de Sfintele Evanghelii. Sfântul Evanghelist Marcu spune, pe scurt, că ‘Domnul, după ce a vorbit cu ei (cu ucenicii) S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu’ (16, 19). Evanghelistul Luca relatează momentul Înălțării spunând că au mers până spre Betania, unde, Hristos ridicându-și mâinile i-a binecuvântat și când îi binecuvânta S-a depărtat de la ei și S-a înălțat la cer (24, 49-52).

Aflându-se pe Muntele Măslinilor, înainte de Înălțare, Mântuitorul le-a vorbit despre propovăduirea Evangheliei Lui până la marginea lumii și despre Împărăția Cerurilor. Apoi, în prezența îngerilor și a Maicii Domnului, un nor L-a ridicat din mijlocul lor și S-a înălțat cu trupul la cer, șezând de-a dreapta Tatălui. Îngerii, în chip de bărbați, au vestit Apostolilor a doua venire a Mântuitorului în Slava Sa. Sărbătoarea Înălțării Domnului este unul dintre cele mai vechi praznice creștine, atestat încă din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, în opera Despre Sărbătoarea Paștilor. În perioada 380-385 pelerina apuseană Egeria amintește de festivitățile din ziua a 40-a după Paști.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat o predică (sec. IV) la această sărbătoare pe care o numește cinstită și mare. În secolul al V-lea sărbătoarea este amintită și de Fericitul Augustin, apoi, în sec. VI, Sfântul Roman Melodul compune Condacul și Icosul sărbătorii, iar imnografii din secolele următoare – Sf. Ioan Damaschin, Sf. Iosif Imnograful – compun canoanele din Slujba Înălțării. Sărbătoarea a primit o solemnitate aparte în timpul Sfintei Împărătese Elena care a ridicat o biserică pe Muntele Măslinilor în care sărbătoarea Înălțării se prăznuia cu mare fast. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească.

Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Mântuitorului Iisus Hristos – Ziua Eroilor, drept sărbătoare națională a poporului român. În această zi, sunt pomeniți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român.

Ziua Eroilor a fost aleasă spre a fi prăznuită în ziua Înălțării Domnului, deoarece coincide cu momentul preaslăvirii Mântuitorului, a explicat pentru Radio TRINITAS, părintele profesor Constantin Coman de la Facultatea de Teologie ortodoxă din București: „Praznicul acesta a fost ales pentru a fi consacrat cinstirii eroilor tocmai pentru că este momentul preaslăvirii Fiului, momentul încununării Fiului. Și pentru că eroii sunt martiri au un acces direct la preaslăvire, la slăvire și la încununare. Simțul acesta al poporului binecredincios ortodox de a se bucura, de a intui faptul urcării la cer a unuia dintre noi cred că a fost determinant și pentru această așezare a cinstirii eroilor, pentru că ni i-am dori ca în temeiul jertfei lor să parcurgă acest drum foarte repede”.

Sursa: www.basilica.ro

Etichete

Adaugă comentariu

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.