Peste 130 de etnici germani din Bistriţa au petrecut azi noapte la „Fasching”, carnavalul care alungă iarna. De la cei mai mici, la cei mai mari, participanţii s-au costumat în fel şi chip ca să sperie anotimpul rece şi astfel îmbrăcaţi au cântat şi au dansat în jurul meselor pline cu bunătăţi.
Tradiţia „Faschingului” a fost reluată în urmă cu 12 ani la iniţiativa lui Thomas Hartig (foto stânga), directorul Forumului Democral al Germanilor din România, filiala Bistriţa-Năsăud şi este continuată, iată, şi de noul preşedinte al FDGR Bistriţa-Năsăud, farmacistul Cristian Roth-Gross (foto dreapta). .
„Pe vremuri, înainte de război, carnavalul se numea Maria Dooch şi se sărbătorea altfel. Se mascau în fiecare localitate şi umblau pe rândul satului cu un plug. În loc de boi sau cai, înhămaţi erau băieţii şi femeile aveau coşarcă şi strângeau ouă, slănină, carne şi cârnaţi. Când erau toate strânse făceau petrecere cu muzică. Genul acesta de petreceri a fost întrerupt, dar, la sugestia părinţilor mei, Dumnezeu să-i ierte, am făcut o sărbătoare de Lăsata Secului, fiindcă asta este de fapt. Am reînnodat-o de vreo 12 ani. La început, am făcut-o în incinta Forumului, dar nu am mai încăput şi am venit anul acesta la restaurant. Avem şi o formaţie, singura săsească care cântă acest gen de muzică tradiţională germană, dar care are în repertoriul ei şi muzică internaţională. E formată doar din preoţi, iar fiul meu cântă şi el în ea. Ne bucurăm că i-am adunat aici şi că au venit şi oficialităţi: viceconsulul Germaniei, dar şi doi reprezentanţi din conducerea FDGR de la Sibiu”, a spus Thomas Hartig.
Ca de obicei, doamna Hartig a pregătit cu această ocazie gogoşi, un meniu tradiţional pentru carnavalurile germane din vestul Europei.
Ales de puţin timp în funcţia de preşedinte al FDGR Bistriţa-Năsăud, Cristian Roth-Gross, a anunţat că, în timpul mandatului său, va continua această tradiţie frumoasă.
„Mie ce-mi place la genul acesta de evenimente că ne adunăm, suntem foarte aproape unii de ceilalţi. E un happening ceva mai intim şi aş vrea să-l organizez în fiecare an de acum încolo. Şi festurile sunt frumoase, dar acest gen de eveniment adună comunitatea şi aşa restrânsă care, din păcate, la un moment dat va ajunge la un număr puţin semnificativ, dar sper ca prin păstrarea acestor tradiţii să rămânem în amintirea tuturor bistriţenilor”, a spus Cristian Roth-Gross.
Elevii secţiei germane a Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, împreună cu învăţătoarea lor, s-au costumat în fel şi chip, iar organizatorii i-au premiat.
La carnaval am întâlnit-o şi pe Clara Prodan, îmbrăcată într-un superb costum săsesc din Jeica vechi de 100 de ani, dar şi pe Domniţa Radulovici, care, de asemenea, a purtat piese din costumul săsesc.
Mici sau mari, participanţii au cântat, au dansat şi s-au simţit bine în jurul meselor îmbelşugate.
FDGR Bistriţa-Năsăud are peste 300 de membri de patru naţionalităţi şi opt confesiuni.
Am citit cu interes acest reportaj, deoarece (nefăcând parte din Forum) dar mi s-a făcut pielea ca de gâscă (traducere din limba maghiară), adică m-am emoţionat, deoarece cunosc foarte bine această perioadă a anului, în care oamenii îşi permiteau să se distreze, din dialogurile, amintirile părinţilor soţiei, a prietenilor mei, saşii transilvăneni din Dorolea şi, apoi odată cu traducerea monografiei comunităţii etniei de origine germană din această localitate, pe care am îndrăgit-o încă de la sfârşitul anilor ’60 şi unde îmi trăiesc „bătrâneţile” simţindu-mă foarte bne şi mai aproape de Dumnezeu. Nostalgia ce m-a cuprins citind această informaţie despre o activitate a saşilor transilvăneni din Bistriţa, m-a şi întristat, gândindu-mă la cei care, din păcate, au fost nevoiţi să părăsească această patrie dulce (Siebenbürgen süsse Heimat – era titlul imnului lor), care şi după mulţi ani de la părăsirea ei, îi cheamă înapoi prin visele şi gândurile lor, pe aceste meleaguri ale Nösnerlandului, care şi acum constituie adevăratul „acasă”, adică patria adevărată a lor. Ţara aceasta a pierdut foarte mult prin plecarea lor, a pierdut o parte a civilizaţiei specifice a transilvaniei, a sârguinţei muncii, a ordinii, disciplinei şi cinstei caracteristice acestei etnii.
Astă vară, în curtea bisericii de la Viscri, o săsoaică intona cuvintele aproape plângând: Oh mein Gott… Vaterland. Iar un brunet, în trening, cu număr de București, întreba și el nonșalant: Unde-i Prințul, frățică?
Ganduri bune pentru SASII bistriteni. Sa fiti fericiti si sa incercati sa nu mai plecati de-acasa.
Domnule Marius Bălan, la Bistrița sunt mulți crețotini. Ce-ar fi să ni-i facem prieteni pe toți. Să le deschidem ochii. Să le spunem cu cine să voteze, să… Bistrița de crețotini, Bistrița de crețofili, Bistrița de crețofobi. Bistrița, de! În rest, vorba sasului: Am Fasching verkleiden sich alle!
La Bistrița există o întregă crețotecă de crețotici, crețocame, crețodale, crețorabi, crețotini, crețopavi, crețocaci… Cu colecția asta ce o să faceți?
ma bucur foarte mult pentru mica comunitate saseasca din Bistrita , pentru angajamentul celor care organizeaza aceste intruniri ….unitatea isi spune inca odata cuvantul .Felicitari !!!und viel Spaß weiter !!!!
Mă uit la masa propusă de sași: bere la sticlă, antreuri, prăjituri și pahare de bun gust, de diferite calibre. Vrând, nevrând o compar cu ultimile producțiuni pesediste la chefuri de gen, ornate cu sucuri chimice cât încape, la peturi cât mai mari, ca să le ajungă, să le răsajungă la ventripotenți. – Ni, atâta-i bugăt?