Scriitoarea Ioana Nicolaie a donat câteva sute de cărți bibliotecii Şcolii Gimnaziale „Artemiu Publiu Alexi” din Sîngeorz-Băi, oraşul ei natal, unde a organizat şi un atelier la care au participat 58 de copii și un grup de profesori. Cei mici au primit pungi cu dulciuri și volumul ”Arik”, scris de Ioana Nicolaie, soţia poetului Mircea Cărtărescu.
„Am fost ferboneancă, da, pentru cincizeci de copii grozavi din Sîngeorz-Băi, am povestit puțin și despre ceruri care se curăță sau despre slujbe primite – cum li s-a întâmplat eroilor mei, Fil și Luvia, – la zece ani. Dar cel mai mult mi-a plăcut să vorbim despre cum uneori ne e și frică, despre cum orice e posibil, despre păianjeni, despre cei unsprezece frați ai mei, despre ”solomâzdre”, despre călătorii sau despre cum au apărut Ținutul Mititel și Arik”, a scris Ioana Nicolaie pe Facebook.
La Atelierul fantastic propus de Fundația Melior, pe care l-a ținut chiar în şcoala în care a învățat cândva, scriitoarea recunoaşte că a avut emoții.
„Căci acolo erau coridoarele pe care le visez deseori, acolo tablele, și copiii, și curtea în formă de U, și holul în care am vrut să încep dans modern, și locul unde m-am înscris la cursuri de fotografie și câte și mai câte. Și mai era și biblioteca în care am ajuns după atâta amar de vreme. Eram în clasa întâi, la finele primului trimestru, când am dat fuga la bibliotecă și, după ce bibliotecara s-a asigurat că știu să citesc, am luat cu împrumut prima carte. În ea era vorba despre un pisoi care vede într-o dimineață că întreaga curte a devenit albă și, fericit că a plouat cu smântână și cu lapte, sare iute pe geam; afară însă… surpriză mare! Cam așa a început pentru mine cititul, adică unul din pilonii pe care mi s-a așezat mai apoi viața. La Sângeorz-Băi, în școala ”Dintre Uliți”, unde am învățat în clasele mici, am încercat să întorc măcar o parte din ce mi s-a dat atunci, prin acea primă carte; am donat școlii, prin Fundația Melior, peste patru sute de cărți, deosebit de frumoase, scrise de autori care vorbesc pe limba și pe sufletul copiilor de azi. Le mulțumesc Editurii Humanitas și Editurii Arthur pentru sprijin, fără implicarea lor efortul ar fi fost simțitor mai mare. Le mulțumesc doamnelor profesoare, Ana Pop şi Florina Tomi, care m-au primit atât de cald, domnului director Adrian Bosancu, nu doar pentru pozele acestea, ci și pentru că a rămas până la sfârșit la atelierul meu pentru copilărime. Și mă bucur că, în fine, după câțiva ani, școala are o bibliotecară. Uneori totul începe când se deschide larg ușa unei biblioteci”, a mai adăugat scriitoarea.
Adaugă comentariu