România, o nouă aniversare a speranţei
Indiscutabil, Ziua Naţională a oricărei ţări e un prilej de bucurie, onoare şi mândrie pentru cetăţenii statului respectiv. Dincolo de festivismul şi cadrul formal al unei asemenea sărbători afişat public, nevăzut şi sincer, fiecare îşi are propria sărbătoare, sau mai exact, modul său particular de a trăi Sărbătoarea aceasta a tuturor acelora de un neam cu el.
Ziua Naţională a României, sărbătorită şi anul acesta la 1 Decembrie cu multe dintre ingredientele sărbătorii regăsite în reţeta oficială a manifestărilor din anii precedenţi (fie că e vorba de paradele oficiale ori proverbiala porţie de fasole cu cârnaţi) a avut totuşi o stare şi o perspectivă aparte. Calendaristic, ea venea la foarte puţin timp după alegerile prezidenţiale, unele surprinzătoare prin rezultat, dar mai ales prin reacţia populară care a dus la un asemenea deznodământ electoral. Cu o participare masivă a electoratului şi cu un mesaj demn de luat în seamă de către întreaga clasă politică românească, şi anume: Ne pasă! Puterea e a noastră! Nu ne ignoraţi!
Din acest punct de vedere, Ziua Naţională a României ar fi trebuit să fie şi un serios moment de reflecţie. Ce facem, ce am făcut pentru ca acestei ţări şi românilor să le fie mai bine graţie eforturilor noastre, ale fiecăruia?
Într-o declaraţie politică rostită de la tribuna Senatului înaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale spuneam: ”… duritatea campaniei electorale ce stă să înceapă, e dată şi de faliile sociale şi de opinie pe care au reuşit, prin acţiunile lor, să le traseze în România actualul preşedinte şi regimul care l-a susţinut. Societatea românească pare să nu mai cunoască noţiunea de „noi” (adică, noi toţi românii!) ci doar pe acelea de ”ai noştri” şi ”ai voştri”.
Din păcate, această frază era şi ea ecoul unei stări pe care o percepeam pretutindeni în societatea românească, şi anume, dezbinarea dintre români, pe toate palierele vieţii sociale.
Iată aşadar, că ideea şi faptele de unire şi unitate ale românilor pe care le sărbătorim cu ocazia Zilei Naţionale a României, impun imperativ o revizuire a comportamentului nostru public.
Dacă unii dintre noi vor trăi lecţia acestor alegeri ca pe o victorie electorală se înşeală. Adevăraţii câştigători sunt românii care au decis prin vot. Şi noi, care aparent am pierdut, dar care trebuie să învăţăm din această lecţie adevăratul ei mesaj.
Personal cred că, de la mesajul acesta, spiritul sărbătoririi Zilei Naţionale ar trebui tradus astfel: 1 Decembrie 2014, România, o nouă aniversare a speranţei!
A speranţei în noi toţi românii, nu doar ai noştri ori ai voştri puşi în slujba binelui comun. A speranţei în unitatea acestui popor.
Senator PSD Ioan Deneş
Un alt proverb spune ca “inteleptul invata din greselile altora, desteptul invata din
greselile proprii, iar prostul nu invata niciodata.” Ar fi bine ca PSD-ul sa fi invatat ceva din lectia data de electorat la alegerile prezidetiale. Din pacate se pare ca nimeni nu e dispus sa-si asume esecul. In orice tara normala cu tradiţii politice aşezate, primul care demisionează într-o asemenea situaţie e perdantul de la vîrf. Nu poţi rămîne, cu scorul obţinut de Victor Ponta, preşedintele partidului învins. De altfel, Andrei Plesu a facut recent urmatoarea analiza referitoare la PSD: „Partidul trebuie reformat din rădăcini. Aş fi exclus, fără „acomodări”, din rîndurile lui, pe toţi cei care au avut, au, sau sunt pasibili de a avea probleme penale. Ei sunt aceia cărora li se „datorează” imaginea partidului corupt, mereu în dialog cu DNA, mereu „salvat” prin votul îndărătnic al parlamentarilor co-interesaţi. Evident, în acest caz, ar fi vorba, practic, de o dizolvare şi o reîntemeiere a partidului, pornindu-se, oarecum, de la zero. Aşadar, curăţenie generală, dar şi recalibrare doctrinară, reangajare de bună credinţă, spor de gîndire. Stînga are nevoie de un partid nou, modern, cuviincios, inteligent. Figuri noi, idei noi, morală nouă. Fără naşi, fini, veri, neveste, pile, impostori.
Curatenia radicala a clasei politice, mai necesara ca oricand. Site-ul ucrainean Texty, preluat de „InLinieDreapta”, a publicat un document despre care susţine că a fost obţinut de grupul de hackeri Shaltai Boltai (Humpty Dumpty) în urma spargerii contului de email al lui George Gavrisha, asistentul personal al ideologului rus Alexandr Dughin.
Potrivit sursei citate, în contul de email a fost găsită o lista cu persoane (grupate pe ţări) pe care Dughin le avea în vedere pentru crearea unui cerc de influenţă pro-rus.
Pe lista apar personaje de prim rang ale vieţii politice româneşti, precum Ion Iliescu şi Adrian Năstase, dar şi conducători ai unor universităţi, scriitori şi intelectuali.
Ioane tu ai castigat.Pe tine te-o trimis electoratu sa fii la guvernare. Hai acasa. Tu nu esti pesdist.Suna l acum pe Stelica si spunei ca vrei inapoi in PNL
Treci peste rusine.
nelu,prieten drag ,fost coleg pnl…
adevaratii castigatori sunt romanii care au crezut in Iohannis!!!
si nicidecum cei care au facut campanie lui poanta…
Cam speriet domnucu aiesta in fotografie…. e cam tot ce se poate comenta despre personajul Denes Curcanul.
Noo so trezit si asta,la aproape o luna dupa alegeri !
Spune-i pa,statutului de senator,nu te mai voteza nimeni !
Esti un tradator si asa o sa ramai.
Ioane nici nu sti,cat de mic incepi sa fi !
Mai bine stai in PSD d-le Denes decat sa te vinzi PD-L-ului ascunsi acuma intr-un partid istoric care vor sa scape de guvernarea dezastroasa pe care au avut-o, nu te vinde cum sau vandut Dolha cu restul din PNL.
rusine tradatorule ,pe cine o sa m-ai pupi in ….. de acm in colo pe frateto care ti-a dat lecti de ONOARE pesedista
m-ai ai curajul sa comentezi in public tradatorule fara onoare
Domnule senator al României, faceţi analize doar să vă aflaţi în treabă, nu aveţi un scop, nu aveţi interes să schimbaţi ceva, eventual doar partidul, deşi aveţi toate mijloacele la dispopziţie. Interesul dumneavoastră, al politicianului, este total străin de interesul nostru, al cetăţeanului împovărat de taxe, impozite, biruri fără număr. Acest articol este dovada a totalului dezinteres de binele comun, ce îl fluturaţi ca un steag la mitingurile comuniste. Un senator ce despre Ziua Naţională a României nu poate face decât o paralelă cu fasolea, este doar un fâs, unul ruşinos, unul ce ne umileşte cu prestaţia sa jalnică.