Şoc pentru bistriţenii care lucrează în străinătate! Ce au descoperit în magazinele şi benzinăriile de acasă

„Viaţa în străinătate nu e uşoară. Începe să fie mai rău fiindcă e puţin de lucru. Nu mai e aşa cum era acum 14 ani. Eu sunt menajeră într-o casă, soţul meu lucrează la o fabrică de vopseluri.  Se simte şi acolo criza, însă traiul e bun în continuare. Nu putem să ne plângem încă. Copii sunt născuţi acolo, merg acolo la şcoală”, ne-a spus o doamnă din Bistriţa.

„E foarte grea viaţa în Occident. Nu ştiu cine zice că e uşoară, mai ales că stăm departe de familii, de prieteni, dar asta e. E dureros pentru că Guvernul României te obligă să pleci afară din ţară. În Italia se găseşte greu de lucru mai ales în perioada aceasta. Salariile nu au scăzut, dar te descurci greu cu taxele fiindcă a crescut preţul motorinei, la toate. Ne descurcăm destul de greu. Cine are chirie acolo ştie cât e de greu. Mai trimitem bani acasă, dar nu sumele ce se trimiteau cu ani în urmă. Din puţinul pe care îl câştigăm mai punem şi deoparte. Aşa suntem noi, românii, mai strângători. Punem bani deoparte să avem să mai venim şi acasă. Noi am făcut o jumătate de pas să venim înapoi, dar ne-a dezamăgit birocraţia, sistemul. Eu nu pot veni la 200 de euro acasă. Acolo câştig 1200 de euro. Nu e mult, dar mă descurc. Cu 200 de euro, în România, nu mă descurc. O văd pe pielea mea. Intru într-un magazin, nu cumpăr mare lucru şi se duc 200 de lei, adică 50 de euro. Preţurile sunt identice cu cele din Italia, dacă nu şi mai mari aici. Mă refer la motorină, acolo suntem egali, iar acolo se câştigă mult mai mult, iar aici foarte puţin”, ne-a spus Nicolae Simioanca, originar din Bistriţa, dar stabilit în Toscana, Italia.

„E destul de bună viaţa în Austria. Salariile au mai scăzut, dar având în vedere că s-au adunat oameni din toate ţările care caută un loc de muncă, însă dacă ştii să faci ceva foarte bine nu e problemă. Eu am o firmă şi am un câştig destul de mare. Eu nu aş mai veni acasă, dar copii iubesc mult România şi voi mai veni, însă doar în vizită”, a spus Mitruţ Urs care locuieşte în Austria.

„Noi stăm în Italia. Lucrează doar soţul şi ne descurcăm destul de bine. Avem un copil şi altul e pe drum. Totuşi ne descurcăm. Acolo alocaţia e mare, copiii altfel primiţi. Sunt alte condiţii şi la şcoală. Dacă ai venit mic, nu plăteşti grădiniţă, nu plăteşti nimic. Eu aş vrea să ne întoarcem când împlineşte fetiţa 7 ani, să vină aici la şcoală, dar mai vedem până atunci. Ne mai gândim”, a spus că altă doamnă.

„Viaţa în Spania e mai mult mai bună decât aici. Ne descurcăm cu banii soţului meu şi nu vrem să mai venim acasă”, a spus o femeie care nu lucrează şi, cu toate acestea, spune că un singur venit în familie e suficient pentru ca viaţa să fie mai bună decât în România.

O altă familie, stabilită în Spania (foto), ne-a spus că viaţa în străinătate viaţa e mai bună decât în România. „Noi am venit acasă după 4 ani. Venim cam rar. Am mai făcut unele lucruri prin casă şi ne întoarcem înapoi. În viitor nu ştim ce va fi. Avem o fetiţă şi un băiat. Ea are 10 ani şi băiatul are 16. E bine în Spania dacă ai de muncă. Eu lucrez la un hotel, la restaurant, pe o pistă de schi fiindcă noi stăm la munte, iar soţul meu la un atelier auto. Câştigăm bine comparativ cu România. Deocamdată e bine. Sunt salarii de 1200-1500 de euro.Preţurile din România să ştiţi că sunt egale cu cele de la noi, de dincolo. Mi-a spus cumnata că ea câştigă 200 de euro şi cu banii aceştia abia ajunge la sfârşitul lunii. E foarte, foarte greu. Nouă ne rămân bani să investim şi aici. Noi nu ducem o viaţă chiar modestă, să ştiţi. În fiecare săptămână ieşim la restaurant, ne permitem multe. Avem maşină, avem de toate. casă nu avem pe moment fiindcă ne tot mutăm dintr-o parte în alta, unde găsim de lucru. Nu poţi să-ţi iei casă într-un loc. Ştiu că-n România nu se face aşa, dar noi nu avem nimic împotrivă să ne mutăm dintr-o parte în alta. Decât să venim să lucrăm aici pe salarii de mizerie, mai bine ne mutăm în Spania dintr-un loc în altul”, a spus Maria Onighi din Bistriţa.

Un român cheltuieşte 41% din venitul său lunar pe alimente şi băuturi, cea mai mare pondere la nivelul Uniunii Europene, în contextul în care veniturile reprezintă 25% din media europeană, pe când preţurile la multe produse sunt aliniate celor din statele din regiune şi chiar din Occident.

Astfel, în timp ce un român cheltuie pe aceste produse aproape jumătate din venitul său lunar, media la nivelul UE este de sub 15%, ponderea scăzând chiar sub acest prag pentru statele dezvoltate din vest precum Germania, Suedia sau Luxemburg, potrivit unui raport al companiei de cercetare de piaţă Food Drink Europe.

Salariul mediu net din România îţi permite să cumperi 15 coşuri de alimente de bază într-o lună, pe când un polonez poate cumpăra 25, iar un german 50. Un român plăteşte în medie 24 de euro, cu 8% mai puţin decât un polonez şi cu circa 40% mai puţin faţă de un neamţ. La polul opus, salariul mediu al unui român este de aproape două ori mai mic decât al unui polonez şi de şase-şapte ori mai mic decât al unui german.