Cocoşul de mesteacăn, o pasăre rară la noi în ţară, ocrotită prin lege, mai poate fi întâlnit în Parcul Naţional Munţii Rodnei, fiind o apariţie spectaculoasă. Cocoşul de mesteacăn este mai mic decât cocoşul de munte, fapt pentru care i se spune şi gotcan mic. Cocoşul are o lungime de circa 53 cm şi greutatea de 1-2 kg, iar femela de 41 cm şi greutatea 1.0-1.5 kg. Coada are 11-13 cm.
Potrivit informațiilor furnizate de Direcția Silvică Maramureș, cocoşul are penajul aproape negru cu luciri albăstrui metalice, în contrast cu dungile de pe aripi şi cu penele subcodale care sunt albe. Se remarcă, de asemenea, sprâncenele roşii şi coada în formă de liră, de unde i se trage şi numele. Femelele sunt brun-roşcate, cu dungi transversale mai închise, asemănătoare cu cele ale cocoşului de munte. Ciocul este negru, iar degetele brun-cenuşii. Simţurile văzului şi auzului sunt bine dezvoltate. Împerecherea are loc în mai, în poieniţe (locuri de bătaie), unde cocoşii rotesc pe sol şi poartă lupte. Este o pasăre poligamă. Găinile depun 6-14 ouă, în cuiburi amplasate pe sol; perioada de incubaţie este de 24-28 de zile. Puii rămân cu găina până la rotitul următor. Toamna se grupează în stoluri, de obicei pe sexe.
Este răspândit în nordul Europei şi Asiei. Este sedentar, fiind întâlnit la noi în câteva puncte din nordul Carpaţilor Orientali şi în munţii Maramureşului. Preferă pădurile rare de mesteceni sau jnepenişurile din zona limitrofă pădurii.
Efectivul la noi în ţară este foarte mic, de circa 30 de exemplare. Pare să fie consecinţa numeroşilor duşmani şi, în primul rând, a activităţii omului care l-a vânat abuziv şi a distrus jnepenişurile, ce-i favorizau existenţa. Se impune crearea de rezervaţii în care păşunatul să fie interzis. De asemenea, se impune şi combaterea intensă a duşmanilor naturali. Ambele sexe sunt declarate monumente ale naturii, împuşcarea lor fiind interzisă.
Sursa foto: Facebook PNMR, foto credit: Mark Munteanu – Wild Maramureş
Adaugă comentariu