Popa’s: La Bistriţa am înţeles ce mi-a spus la un moment dat Salvador Dali (INTERVIU)

Aţi simţit vreodată ca artist vreun moment de cumpănă?

Nu e un secret. Am avut acum câţiva ani, ca artist, aura distrusă şi un moment critic. Distrugerea aurei e un lucru destul de grav. O armată de oameni m-a ajutat să o redobândesc. Noi, artiştii, suntem cei mai apropiaţi de Dumnezeu. Eu sunt singurul în lume – şi am avut o conferinţă internaţională pe tema criminalisticii şi a portretului robot în care am explicat câteva lucruri legate de tratatul meu făcut acum 30 de ani în Franţa şi care se predă la toate facultăţile, tratat cu 3000 de desene – care pătrund în ochii oamenilor, le cercetez sufletul şi îl pun pe hârtie. În România, acest lucru nu a fost observat. Cel căruia îi fac portretul se întreabă dacă el e acela. (…) Toţi artiştii din lume au făcut, de regulă, masca omului, dar sufletul omului este altceva. Omul poate avea două feţe în momente diferite. Chiar există în poporul român vorba om cu două feţe. Oamenii vor să vadă masca, iar asta înseamnă incultură, asta înseamnă nepricepere. Sunt treburi pe care preoţii cu har le văd, dar majoritatea preoţilor nu au har. Noi, artiştii, suntem mai aproape de Dumnezeu.

Simţiţi vreodată harul ca pe o povară?

Nu! Întotdeauna pentru mine a fost o bucurie. Povara o iau când cel din faţa mea mă supără pentru că nu înţelege şi nu ştie, nu poate să-şi explice existenţa lui, cu atât mai puţin să priceapă un desen.  Nu aş fi ales altă profesie. Eu sunt artist şi am înţeles rostul meu pe pământ. Prin ceea ce fac îl slujesc pe Dumnezeu, iar Vaticanul a recunoscut treaba aceasta. A spus că eu am mers acolo ca să prevestesc lucruri minunate, ca un apostol. Pentru prima oară, în istoria Vaticanului, şeful Serviciului de Onoare Paolo Merenda spune că portretul lui Benedict al XVI-lea făcut de mine va fi pus în Camera Papilor şi va onora Vaticanul. Nu a spus invers, că Vaticanul îl onorează pe Popa’s. Mai spune că Dumnezeu în drumul său vorbeşte şi prin oameni. “Astăzi, la Vatican, Dumnezeu a vorbit prin Popa’s!”. Sunt lucruri care te copleşesc fiindcă nu le spune oricine, le spun oameni foarte apropiaţi Papei, iar Vaticanul e Vatican. Dacă vrei vreodată să vezi cât eşti de mic, te duci la Vatican.

Aţi simţit că nu sunteţi profet în ţara dumneavoastră?

Nu mă mai interesează acest aspect. România e un crâmpei destul de mic în lumea asta. Veţi observa că toată lumea spune că eu nu mai sunt cetăţean al României, ci al lumii. Eu am avut în faţa mea peste 200 de şefi de stat şi guverne, împăraţi, regi şi mă tem că toţi preşedinţii ţării la un loc nu s-au întâlnit nici măcar cu jumătate dintre cei cu care m-am întâlnit eu. Am fost invitat să stau cât vreau în alte ţări, dar eu sunt roman, iar locul meu e în România. Locul fiecăruia e la cel mult 100 de kilometric de locul în care s-a născut. Eu m-am născut la Caransebeş. Stau la Timişoara, la o sută de kilometri distanţă. Sunt la limită. Şi merg destul de des acasă.

Şi mai veniţi şi la Bistriţa.

Vin fiindcă de Bistriţa mă leagă ceva ce nu ştiţi. Când aveam 20 de ani am ajuns cu greu la Salvador Dali. Timp de o oră cât am stat acolo eu şi preşedintele UNESCO, Salvador Dali nu ne-a băgat în seamă. Eu făcusem mai multe portrete. El stătea pe un scaun, vorbea cu două doamne, picta, nu ne băga în seamă. Peste o oră, preşedintele UNESCO mi-a spus că Dali e un nebun şi că el pleacă, nu mai pierde timpul. Eu am rămas şi Dali s-a uitat peste desenele mele. Mi-a spus că voi ajunge să desenez, iar ceea ce voi desena va semăna cu cel din faţa mea, mai ales ochii.  Am plecat din sudul Spaniei, am trecut în Franţa şi mă gândeam la ce mi-a spus. Atunci nu am înţeles. Am spus că e exact invers şi ce văd în faţă desenez şi pun pe hârtie. Au trecut anii, iar în urmă cu 12 ani, aici, la Bistriţa, trebuia să fac nişte portrete într-o noapte, vreo 200. Fiind singur, mi-am adus aminte de ce spunea Dali. Se aşeza omul pe scaun, mă uitam la el o fracţiune de secundă, desenam, nu mai ridicam ochii, iar când terminam, mă uitam, iar ce desenasem eu semăna cu ochii respectivi. Dali a avut dreptate şi mi-a atras atenţia ca artist că eu trebuie doar să scânteiez o fracţiune de secundă prin ochii omului şi deja cunosc absolut tot.

Revenind la legătura dumnevoastră cu Vaticanul. V-aţi simţit un răsfăţat al Papei Benedict al XVI-lea?

Da. M-a considerat „printre primii 100 de oameni importanţi ai lumii”, o învestitură care mă onorează mai ales că am primit-o ca ortodox. Eu după aceea am devenit catolic. Pentru expoziţia mea „Papi e Santi” (Papi şi Sfinţi), în Cetatea Sfântă a Vaticanului, mi s-a acordat această înaltă distincţie: Premio Romana Civitas din partea Fundaţiei Sapientia Mundi. Expoziţia a reunit portretele realizate în ulei pe pânză a 263 de papi.

Ştiţi ce-mi spune Papa Benedict al XVI-lea când l-am întrebat ce părere are despre asociaţiile de elită din lume? Spunea: Maestre, toţi vor să aibă mantii cât mai colorate şi în piept să strălucească cât mai mult aur, argint, dar nu fac nimic pentru lume. Aşa este! Eu îl iubesc până mor pe acest Papă care a fost, după părerea mea, cel mai erudit Papă. Gândiţi-vă că sunt singurul artist din lumea care am scos albumul Papa Benedict XVI-lea şi i-am desenat pe toţi cei 263 de papi şi am demonstrat că 41 de papi desenaţi în Vatican sunt reprezentaţi greşit. Portretul lui Iisus Hristos făcut de NASA acum 20 de ani e unul greşit. Eu le-am atras atenţia.

Cum e Iisus Hristos?

Trebuie să mă raportez la ce-a făcut NASA în anii 1982. Nu ştiu dacă îl mai găsiţi că l-au scos afară. Eu aveam 20 de ani, eram un adolescent. Într-o sală, la UNESCO au venit 12 tipi de la NASA, toţi bătrâni, cu bărbi. M-am ridicat şi le-am spus că nu e corect portretul lui Iisus. Au râs toţi de mine. Mi-au spus că au pornit în realizarea portretului de la Giulgiul din Torino, dar acolo Iisus avea ochii închişi, iar ei îi făcuseră ochii albaştri. Eu consider că portretul corect îl regăsim în Renaşterea italiană. Există portrete ale lui Iisus Hristos în care acesta are ochii de mai multe culori, dar asta pentru că Hristos a fost singurul humanoid care îşi schimba culoarea ochilor în funcţie de sentimentele pe care le avea. Nimeni nu a observat în afară de mine acest aspect.

Sunteţi cetăţean de onoare al Bistriţei. Câte astfel de titluri aveţi?

26. Ion Iliescu cred că mai are vreo 12 titluri de cetăţean de onoare, dar nu există niciun român cu mai mult de 15. Eu am fost făcut cetăţean de onoare în aceeaşi zi, la aceeaşi oră şi în acelaşi moment cu unul care se numeşte Băsescu, toată presa a scris că Traian Băsescu a fost făcut cetăţean de onoare la Caraş-Severin. De ce presa nu a scris nimic de mine? Le e ruşine de Popa’s? Am fost primul invitat la Drumul Crucii făcut de Benedict al XVI-lea în Coloseumul Roman. Era o onoare pentru populaţia României să afle că singul invitat al Papei a fost Ştefan Popa Popa’s, dar presa nu a scos o vorbă. Aşa că vă pun eu întrebarea: de ce vă e ruşine cu Popa’s, stimaţi români, de ce vă e ruşine?

Dar care sunt proiectele dumneavoastră pentru 2014?

Pentru noul an, am foarte multe invitaţii. Anul trecut, am avut 26 de case regale în faţa mea fiind invitatul lui Albert de Monaco la Monte Carlo. De mic copil, am ştiut legenda Romanovilor şi mi-am dorit dacă cumva Anastasia există, dacă a născut un copil, dacă are un nepot, Dumnezeu să mă ajute să-l cunosc. A trecut timpul şi m-am trezit la Monaco cu Albert al II-lea care mi-a îndeplinit visul. Gheorghe de Romanov voia el să mă cunoască. Ne-am întâlnit. E ultimul descendent din familia Romanovilor. Este nepoptul Anastasiei. Mama lui trăieşte la Madrid, el la Bruxelles. Mi-a dat cartea de vizită. El nu prea apare fiindcă e vânat de KGB, dar a avut încredere în mine, mi-a dat cartea de vizită. Am rămas într-o prietenie, îl pot suna când vreau. Acestea sunt lucrurile care îmi conferă bucurie, nu că fac expoziţii. Fac expoziţii unde vor muşchii dumneavoastră. Nu puteţi să-mi spuneţi locaş mare din Europa şi din lume unde să nu pot face expoziţie. Pot face şi în stradă că am şevaletele mele, am industria de cataloage, de afişe, cu mine. Eu am o armată de oameni. Pentru anul viitor, am multe solicitări pentru expoziţii, dar nu mai partticip decât acolo unde îmi spune activitatea mea de elită.

În primul rând, particip la baluri caritabile cu licitaţii organizate în folosul oamenilor necăjiţi. Eu fac portrete contra cost, iar banii aceştia se duc pentru diverse scopuri. Aceste lucrări nu-ţi aduc faima. Le faci ca să-ţi ajuţi semenii. Sunt foarte multe expoziţii, târguri, festivaluri, olimpiade care te solicităî să fii caricaturistul oficial. Eu, sincer să spun, m-am cam săturat. Eu sunt deocamdată singurul artist care sunt caricaturistul oficial al tuturor summitelor din lume. Eu am fost caricaturist oficial al summitului de la Bucureşti pus de Departamentul de stat al SUA şi serviciile române secrete habar nu aveau. La ora 19.00 seara, se face un tur al tuturor toaletelor de către toate serviciile secrete şi apoi se închid. Eu nu terminasem expoziţia şi serviciul secret român nu ştia cum să explice străinilor ce caut eu acolo fiindcă nu ştiau, iar cei din SUA le-au spus să stea liniştiţi că pe Popa’s ei l-au adus, nu românii. Eu am avut expoziţie în zona de maximă securitate unde toţi preşedinţii stăteau descheiaţi şi unde m-am tras de şireturi cu toţi şefii de state, inclusiv cu Putin sau Bush.

Interviu realizat de Cristiana Sabău