Stela Popescu: Eu am o anumită mulţumire cu ceea ce îmi dă Dumnezeu

Doamna Stela Popescu, bine aţi venit la Bistriţa.

Vă mulţumesc. Am fost, de-a lungul carierei mele, de nenumărate ori, la Bistriţa. Mi-am început viaţa artistică în perioada în care casele de cultură erau foarte active. Noi jucam cel puţin de două ori pe an la Bistriţa.

Cum vi se pare oraşul acum?

Oraşul e foarte frumos şi zona e foarte frumoasă. Să nu uităm că aici se bea cea mai bună pălincă din Ardeal, cele mai bune prune sunt aici şi atunci şi oamenii au un anumit dar de a fi mai prietenoşi, mai calzi, mai primitori.

Ce mai faceţi? Vă vedem mai mult la televizor şi ne bucurăm.

Viaţa mea artistică e foarte bună, cea particulară la fel de bună. Eu sunt un om mulţumit fiindcă eu sunt o optimistă şi eu consider că viaţa e frumoasă şi merită trăită, cu bune şi cu rele. Nu mă aştept la fericirea veşnică, mă aştept şi la lovituri, la insuccese. Lovituri nu am primit decât cele naturale, adică mi-au murit părinţii, soţul. Acestea sunt inevitabile. Dar în meserie am avut şansa să am colegi buni, să mă descurc şi am mai avut ceva bun în firea mea: nu am fost atât de ambiţioasă încât orice lucru care nu mi-a ieşit să mă dărâme, să fiu stresată. Eu nu fac din asta o tragedie. Omul le face pe toate mai bune, mai rele, astăzi e mai bine, mâine mai rău. Nu contează, viaţa merge înainte. Eu am o anumită mulţumire cu ceea ce îmi dă Dumnezeu.

Sunteţi minunată pe scenă, dar şi ca partener de dialog.

Să veniţi la teatru fiindcă teatrul este un medicament pentru oameni. Pleacă oamenii curăţaţi de mizerie, cu putere de viaţă, cu drag de viaţă. Teatrul este un medicament extraordinar şi, spre fericirea mea, teatrele sunt pline cu oameni tineri. Nu vin numai oamenii care ne-au cunoscut, vin oameni tineri care, după aceea, ne întreabă cum a fost, cum era atunci? Tot ce ţine de construcţia unui spectacol de teatru pe ei îi interesează.

Noi, la Bistriţa, nu avem un teatru profesionist, dar sunt organizaţii care ne aduc spectacole de calitate.

Asta am vrut să spun. Trebuie capacitate organizaţiile fiindcă viaţa culturală  este foarte importantă într-un oraş ca acesta. Şi teatrul este o şcoală, educă, hrăneşte, vindecă. Nicăieri pe lume nu se trăieşte din teatru, nici în America. Tot nişte sponsori care vin cu bani ajută să se joace. Şi atunci, Primăria trebuie să ajute la creşterea culturii.

Vă aşteptăm, cu drag, să reveniţi la Bistriţa şi să ne încântaţi cu spectacolele dumneavoastră.

Voi veni cu mare plăcere.

 Interviu realizat de Cristiana Sabău