A fost frig, doar vreo 2 grade la ora jocului. Reprezentanţii câtorva sute de publicaţii, posturi de radio şi televiziuni, din România şi Anglia în special, au umplut masa presei până la refuz, iar pe teren o armată de fotoreporteri a surprins fiecare duel din iarbă.
29.000 de oameni veniţi din toată ţara, mult mai puţini decât ne aşteptam, au urcat în tribune atraşi de magnetul Manchester United, cea mai scumpă echipă din sportul mondial şi finalista ediţiei trecute a competiţiei, de numele legendelor din teren (Vidici, Owen, Rooney, Chicharito, etc.) sau de pe bancă (Sir Alex Ferguson). Dar şi de condiţiile oferite de bijuteria National Arena.
Un tunet de scandări şi cântece a făcut să vuiască întreg cartierul, graţie unei acustici formidabile. Mii de oameni au bliţuit din tribună, precum un roi de licurici sclipind în noapte. ”E incredibil, suntem siguri că 80 la sută dintre cei prezenţi au venit pentru United”, a scris site-ul oficial al clubului britanic.
Fotbalistic vorbind, suntem săracii de la masa bogaţilor Ligii Campionilor. Pentru noi se găsesc, când şi când, doar firimituri de puncte. Buturuga mică Oţelul Galaţi n-a putut sta în calea”diavolilor roşii”, chiar dacă a luptat eroic. Previzibil. Ce echipă românească ar putea?
Ca infrastructură, prin Arena Naţională, dar şi prin celelalte stadioane moderne inaugurate în acest an la Ploieşti sau Cluj, ne apropiem de cadrul spectacolelor de gală, fie ele fotbalistice, muzicale sau de altă natură.
În sfârşit, a sosit şi timpul să mergem pe arene care inspiră civilizaţie şi normalitate, elemente pe care noi, românii, le-am trăit până acum oriunde în lume, mai puţin aici.
Iată că se poate şi fără scaune murdare, seminţe împrăştiate peste tot, toalete inexistente, insuficiente sau mizere, şi îmbrânceli la porţi.
Arena Naţională, care dispune de 55.000 de locuri şi a costat 243 de milioane de euro, are o înălţime de şase etaje. Stadionul are 94 de căi de acces, ceea ce permite ca accesul şi evacuarea spectatorilor să se poată realiza în 20 de minute, precum şi un cub video, situat deasupra centrului terenului, echipat cu 4 ecrane de 30 m² fiecare, pe care spectatorii văd statistici, scoruri în direct, reluări de faze, dar şi imagini surprinse în tribună.
E inutil să mai spunem că îţi poţi lua fără probleme o cafea, un suc sau ceva de mâncare, iar dacă vrei să fumezi, o poţi face doar în afara stadionului.
Şi acum, minusurile legate de organizarea unui astfel de eveniment în Capitală şi care ar putea da un răspuns la întrebarea: şi totuşi de ce atât de puţină lume la un meci care ar trebui să suscite un interes enorm? Păi: preţurile destul de piperate ale biletelor; ora târzie de începere (21.45), în condiţiile în care transportul în comun noaptea este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire, iar taximetriştii, dacă nu locuieşti la o distanţă apreciabilă încât aparatul de taxat să arate la final o sumă consistentă, nu pornesc în cursă.
Iar faptul că la acest nivel, în calitate de suporter, nu-ţi poţi lua de la stadion (culpa clubului organizator) un suvenir, fie el cât de neînsemnat – un pix, o insignă, un breloc – marca Champions League, îţi lasă încă un gust amar.
Aşadar, să revenim cu picioarele pe pământ şi să nu uităm că trăim în România. Mai avem mult până departe…
Click aici pentru a vedea cum a arătat ”OZN-ul” din Bucureşti cu ocazia vizitei ”extratereştrilor” de la Manchester United.
Adaugă comentariu